Salutare tuturor!
Țin minte cu nostalgie primele mele prezentări în public. Bine, poate în sensul în care o simplă prezență în fața auditoriului se poate numi discurs în fața publicului. În cuvinte scurte, o să o descriu cam așa: știi că ai memorie, dar uiți unde ai pus-o. Despre emoții nu prea mai vorbim, că nu are rost. Bine că publicul, îngăduitor de altfel, a trecut cu vederea discursul meu sublim, dar inexistent.
Prima experiență de genul ăsta e indescriptibilă. Dar cu experiența asta se începe. Dacă formarea e rețeaua de șosele dintr-un oraș, a învăța să vorbești în public e un bulevard. Mare, frumos, luminos, care se construiește pavelă cu pavelă. Din propriile experiențe, pot să spun că, foarte repede, după primele semi-eșecuri, vine plăcerea nemijlocită de a vorbi în public. E ca și cum într-un ambalaj dezgustător rău de tot descoperi cea mai mirobolantă, delicioasă, unică prăjiturică de ciocolată cremoasă cu lapte.
Bineînțeles că nu putem ține un discurs la nivel academic din prima. Încercările sunt multe, prilejurile și mai multe, pregătirea se perfecționează.
Și, dacă vă întrebați de ce vorbim în public, … păi, … motivele sunt nenumărate. Ideea generală este că, atunci când ții un discurs, nu vorbești așa, în doru’ lelii. Trebuie să vorbești despre ceva. Trebuie ca, prin ceea ce spui, să încerci să aduci ceva nou și benefic celorlalți.
Deci…
A vorbi în public este un lucru frumos. E o experiență nouă. Sentimentul pe care îl simți, chiar dacă nu e suprem, e unul plăcut. Cunoști oameni noi și le împărtășești și altora din experiența ta.
A vorbi în public este un lucru necesar. Sunt situații în care trebuie să ții un discurs. Fie că publicul tău e un angajator, fie că trebuie să prezinți un proiect, fie că scrii pe un blog sau te oprește un intervievator pe stradă, vorbitul în public te scoate din situații dubioase.
A vorbi în public este un factor motivant. Un flux al ideilor bine pregătit, niște emoții bine gestionate, tehnici oratorice puse la punct și simțul dozat al umorului sunt ingrediente ale succesului unei intervenții în public. Iar aplauzele de la sfârșit, noile prietenii care se leagă și interacțiunile care se realizează te determină să devii mai bun.
A vorbi în public te formează. Fiecare prilej de a vorbi în public te îmbunătățește. Vocabularul se îmbogățește și managementul emoțiilor devine mai eficient.
Vorbitul în public nu trebuie să fie o frică, iar cu timpul devine o artă.
