Hello world.
„Hello world” este mesajul tradițional pe care un viitor programator care se respectă îl afișează la prima rulare a unui script într-un limbaj de programare. Dintr-o exprimare banală, a devenit un mesaj care poartă cu el o semnificație a unei deschideri către creativitate, iubire și frumos. Este însă omul cu o tastatură și un ecran albastru în față deschis către această lume?
Stau de ore în șir în fața unui milion de pixeli. E, de altfel, o pagină care așteaptă să fie umplută cu biți. Nimic altceva decât lungi înșiruiri de 0 și 1 al căror joc ne atrage într-un web deconcentrant. Nimic altceva decât electroni care se mișcă dintr-un loc în altul și a căror energie ne prinde într-un univers.
S-a lansat noul model de Samsung Galaxy. Linux are mii de distribuții. Sunt sute de modele de smartphone pe Internet din care să alegi. Avem de ales dintre configurații de procesoare și mii de resurse web educaționale. Sufocați de atâtea informații, trecem pe contul de Facebook să ne dăm cu capul de perete și să ne calmăm puțin nervozitățile. Ne creăm imaginea perfectă pe Instagram și începem să vânăm apreciere din partea userilor. Pierduți pe imensul tărâm al socializării, ne regăsim uitați pe un colț de web, ne trezim la realitate și ne devirtualizăm. Scăpați din uitare de nevoia fiziologică de foame, sete sau somn, stăm pe tușă câteva momente, tragem aer adânc în piept și plonjăm din nou în tehnologie prin ecranul telefonului.
În alte părți ale tehnologiei, oameni puși pe treabă se uită prin obiectivul microscopului la noi leacuri binefăcătoare. Noi materiale obținute la nivel nanometric înlocuiesc materialele tradiționale, protejând astfel mediul. Manageri eficienți folosesc sisteme de optimizare ale business-urilor.
Suntem într-o cursă continuă susținută de ego-ul uman? Suntem animați de dorința de a ajuta? Căutăm cu orice preț confortul? E o discuție mult prea mare și mult prea sensibilă. Pentru că la simpla apăsare a unui întrerupător, universul virtual cade.
Pervasive
Are gust de metal și nucă de cocos.
Suntem înclinați să credem că dezvoltarea echipamentelor electronice este exclusiv apanajul tehnologiei. Doar că lucrul acesta e doar parțial adevărat. Tehnologia nu este numai device-ul pe care noi îl purtăm zi de zi în forma telefonului mobil sau a laptop-ului de pe birou.
Totuși, asta-i ce ajunge la noi. Așa simțim noi efectele tehnologiei. Și, într-adevăr, suntem inundați, bombardați, virtualizați. Îi putem spune cum dorim, însă pătrunderea tehnologiei în viața de zi cu zi a ajuns deja la un nivel foarte avansat. Există o mulțime de polemici pe tema asta, dar majoritatea acceptă, chiar și tacit, tehnologia. Pentru că tot ce înseamnă device absoarbe ca un burete toată atenția minții. Acest lucru tinde să devină o dependență pentru o parte din oameni – neinteresați de efectele pe care excesul tehnologiei le are asupra psihicului uman. Mulți dintre noi am experimentat, chiar și pentru perioade scurte de timp, poate de ordinul orelor, astfel de dependențe de tehnologie. Fără să intuim / știm, căutăm confortul și rapiditatea. Iar cea mai ușoară cale a zilelor noastre este dezvoltarea tehnologiilor inovatoare. Și, odată obișnuința gata stabilizată, mintea nu mai caută soluții noi la probleme vechi și apare un proces circular periculos, asemănător unei lentori, în ciuda zgomotului bruiant de fundal întreținut de tehnologie, ajungându-se la oboseala mentală de care ne plângem cu toții.
Tehnologie există de când oamenii au construit primele oale de lut. Și chiar dacă primele sisteme informatice nu aveau la bază chiar un sistem de calcul avansat, așa cum este astăzi computerul, sunt considerate tot tehnologii.
Spunem că în zilele noastre dezvoltarea tehnologiei a ajuns la un nivel fulminant. Această dezvoltare are la bază nevoia intrinsecă a omului de a ieși din zona de confort și curiozitatea de a aduce frumusețea și utilitatea omenirii. Și poate că nevoia preponderentă a omului de azi (interioară sau sugerată) este aceea de a fi informat. Am intrat într-o etapă considerată unanim o eră a tehnologiei informației. De fapt, întreaga dezvoltare care se desfășoară sub ochii noștri este bazată exclusiv pe circulația informației.
Ei bine, aceste lucruri ne vor părea poate antice pe termen mediu și chiar scurt, de ordinul anilor. Să ne gândim, totuși, că tot ceea ce înseamnă soluție la o nevoie crescândă înseamnă tehnologie. Tehnologia nu este apanajul vremurilor pe care le străbatem. Doar că valul care a apărut în timpurile noastre este resimțit mult mai puternic, prin natura elementului generator – informația –, a ușurinței răspândirii ei și a notorietății acesteia. Practic, tehnologia actuală e ca nisipul din borcanul cu mingi de golf, care umple fiecare spațiu liber, atingând orice aspect al vieții umane. Și, întocmai cum întotdeauna va mai exista ceva care va umple borcanul față de ceea ce deja există, tot așa va mai exista o anume parte de tehnologie care o va depăși pe cea curentă.
Să pornim de la un exemplu simplu și la îndemâna cunoștinței tuturor: primele calculatoare cântăreau câteva zeci de tone și necesitau spații foarte mari de stocare. Practic, putem spune că erau destul de ineficiente raportate la rezultatele pe care le dădeau.
Așa sunt primele încercări. Principiul care călăuzește dorința de cunoaștere umană se bazează pe tehnica pașilor mici sau din aproape în aproape. Rare sunt situațiile în care lucrurile converg aparent din întâmplare spre o descoperire revoluționară sau geniul descoperitorului întrece limitele normale ale umanului. Astfel că acea tehnologie poate fi acum comprimată în dimensiuni comparabile cu mărimea unui celule vii.
Origini
Tehnologia se bazează pe un instrument pe cât de complex, pe atât de eficient: mintea umană. Iar ceea ce vedem și simțim noi este interfața care realizează contactul factorului uman cu tehnologia.
Sistemele informatice există de când a apărut omul. Există chiar fără să ne dăm noi seama – și aici ne referim, de exemplu, la codul genetic înscris în celulă. Pentru că, în esență, aceste sisteme se bazează pe acțiunea fundamentală de a algoritmiza și de a face analogii cu ceea ce deja există în natură. Cred că putem considera chiar că dezvoltarea tehnologiei e o încercare perpetuă de a mima mecanismele și substraturile fenomenelor care se petrec în natură.
Spre exemplu, o paralelă interesantă se duce între codul genetic al organismului uman și codul-sursă al unui program: în același mod în care codul genetic este replicat, codificat, duplicat, în așa fel încât să determine un fenotip, în același mod codul sursă este manipulat de compilator ca să determine o interfață. Iată că, fără să intuim, noi înșine suntem modele ale unor tehnologii nu foarte îndepărtate de noi.
Tehnologia și mintea umană
Tehnologia are avantaje imense. Chiar și faptul de a scrie aceste rânduri e facilitat de ceea ce înseamnă inovație. Dar asta e o aplicație banală. Și, de fapt, e o interfață a unui concept mult mai global decât o adunătură de fierătanii și polimeri amidici poleite cu iridiu, platină și siliciu cărora li se aplică un touchscreen. E vorba de o capacitate a minții umane de a problematiza, algoritmiza și soluționa. De a găsi o rezolvare eficientă a unei nevoi individuale sau colective care să aducă un bine întregii societăți. Astfel că tehnologia este un instrument și nu un scop, exact așa cum considerăm că sunt banii sau puterea.
Aceasta este și problema care apare și de care, de fapt, ne lovim în realitatea rece care ne înconjoară. Ne diluăm puțin câte puțin în confortul pe care noi înșine ni l-am creat. Acesta este, de fapt, singurul lucru pe care ni-l putem imputa nouă în ipostaza de descoperitori ai tehnologiei. Așa că aceste interfețe pe care le denumim generic device-uri și pe care le confundăm în mod eronat cu tehnologia au devenit extensii ale corpului uman – prelungiri ale interacțiunii personale către alte micro-universuri.
Soluția e simplă: atâta timp cât ne vom păstra o igienă a minții și nu vom pierde conexiunea cu realitatea înconjurătoare, tehnologia ne e unul dintre cele mai eficiente mijloace de bunăstare. Atunci când diminuăm instensitatea interacțiunilor cu omul, abia atunci vom fi rămas demult în urma tehnologiei, pentru că ea va gândi pentru noi în acele momente.
Tehnologia în educație
Tehnic vorbind, creta și buretele au fost la rândul lor tehnologii. Au adus răspuns la o nevoie stringentă a dascălilor. Lucruri pe care azi le credem banale sau chiar desuete au reprezentat un vârf de tehnologie la momentul întrebuințării lor în premieră. Lucruri pe care generațiile de mâine le vor crede banale sau chiar desuete ne par azi minuni ale lumii în continuă dezvoltare.
Educația e poate cel mai important proces al societății, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv. Pentru că viitorul unei națiuni depinde în mare măsură de modul în care se face educația. Procesul educațional suferă influențe, fiind expus determinărilor sociale exterioare, întocmai ca un nerv hipersensibil la stimulii exteriori. Și, ca și în alte domenii, tehnologia a pătruns inevitabil și în sistemul educațional. Aici, problema devine cu atât mai sensibilă, cu cât avem de-a face cu minți în formare. Se pune, astfel, problema din punct de vedere al categoriilor de tehnologie care se folosesc în procesul educațional. Vorbim aici de două moduri de intruziune a tehnologiei în educație: folosirea propriu-zisă a aparaturii IT în procesul educațional și formarea unei competențe tehnologice.
Astfel că tehnologia sub înțelesul ei conceptual aduce o oportunitate. Ne conectăm mult mai rapid la informația de azi. Descoperim noi moduri de a transmite informație și de a dezvolta competențe. Ne formăm, astfel, o gândire algoritmică care ne ajută în multe situații din viață. Acesta este de fapt rolul tehnologiei în educație: de a atrage atenția învățăceilor și de a fi un excelent asistent în procesul educațional. Adică de a-l scuti pe dascăl de problemele organizatorice și birocratice și de a-l ajuta să se concentreze pe latura emoțională a învățării. Nu în ultimul rând, pornind deci de la exterior către miez, să formeze frumos mințile și chiar caracterele tinerilor, ajutându-i să-și formeze o structură rațională a minții care să le furnizeze soluții eficiente și sustenabile la probleme cotidiene, în acord cu nevoile lor și ale societății.
Este, deci, o oportunitate până în momentul în care ajunge a fi mai degrabă un substitut al mentorului. Atunci când atinge punctul în care înlocuiește frumusețea minții umane și îi deturnează mecanismele. Problema cea mai mare este, deci, influența tehnologiilor nou-apărute asupra minții plastice a copiilor și tinerilor aflați în plină formare fizică și psihică.
Science-friction
Tehnologia rămâne un subiect plin de controverse, pe care putem să dezbatem și dilematizăm până mâine dimineață și nici măcar n-am apuca să începem discuția.
Ideea este simplă: deși omul de oțel are un călcâi care are un joc și e posibil să nu poată să susțină această interfață, întotdeauna va exista un substrat mai profund al tehnologiei. Pentru că omul conștient de puterea și de limitele sale va înțelege că atâta timp cât are un sistem mental bazat pe credință și rațiune, el va putea făuri din resursele mediului înconjurător noi moduri de a-și facilita existența și nu moduri de a-i fi subjugată de un miraj al egocentrismului și plinătății de sine.
Până la apariția următoarei inteligențe artificiale și a următorului supercomputer, nu putem spune decât că trebuie să fim îndeajuns de curioși încât să căutăm și suficient de precauți încât să nu ne pierdem.
