În zilele noastre, informația e un produs la mare căutare, mai valoros decât aurul sau diamantul. Asta se întâmplă pentru simplul fapt că depindem de informație în aceeași măsură ca de apă sau chiar de aer. Valoarea ei e dată de importanța pe care noi i-o dăm în cadrul activității noastre sau al traiului de zi cu zi.
Pentru a păstra informația ca un tezaur într-o casetă de valori, oamenii de stat au creat instrumente prin care informația să fie obținută și valorificată. Așa s-au născut structuri naționale care funcționează în jurul informațiilor.
Ionuț Riteș este una dintre aceste persoane care încearcă să conștientizeze în rândul populației importanța informației și a deținerii ei. Ionuț este expert în domeniul protecției informațiilor clasificate și șef al Biroului pentru Protecția Informațiilor Clasificate la Camera Deputaților. Este autorul mai multor volume conținând literatură de specialitate și povestiri, îndeplinind totodată funcția de președinte al Centrului de Strategii Aplicate și Secretar general redacţie al revistei „Diplomacy & Intelligence”.
Este un profesionist creativ, caracterizat de ambiție, dinamism, are un dezvoltat simț al umorului, reușind natural să le capteze cursanților atenția. Fără legătură evidentă, Ionuț este maestru al sportului în specialitatea aeronautică-parașutism.
Ariile sale de competență includ domenii precum Training, Business & Competitive Intelligence, Intelligence şi Securitate Naţională, Diplomație și securitate, Discurs și branding politic.

Cine este Ionuț Riteș?

Este o întrebare la care îmi este greu să-ți răspund, întrucât nu am ajuns la un grad de cunoaștere ridicat. Mă pot privi, într-o oarecare măsură, raportându-mă la câteva realizări, dar clar putem vorbi despre o cunoaștere empirică. Cu alte cuvinte, nu prea știu cine sunt… însă după 40 de ani am început să-mi cunosc limitele și să-mi văd neputințele. Dacă ar fi să mă autoevaluez, nu aș prea da multe parale pe mine… văd și aud într-un spectru limitat, am putere de înțelegere limitată, nu cred că sar din normalitatea stabilită de această societate.

Este domeniul securității un domeniu elitist?

Nu știu dacă este un domeniu elitist, însă cu siguranță atrage, altfel nu ar fi atâția comentatori pe margine, cei mai mulți fiind fără expertiză. Se pare că fiecare funcție accesată ori simpla apartenență la o categorie socială care te face vizibil îți dă calitatea de persoană acreditată în a lansa opinii în domeniul securității. Nimic mai fals.

Acest domeniu are și o componentă practică, poate cea mai importantă, iar simpla parcurgere a unui curs de formare, fie el chiar și un colegiu, nu te face expert în securitate.

Drumul securității practicate este un drum anevoios, plin de renunțări, în care, pe lângă capacitatea de a lucra în condiții de stres și efort susținut, trebuie să ai capabilitatea de a face analize și sinteze, diagnoze și prognoze, legături de cauzalitate și multe altele… Aceste calități sunt daruri cu care vii pe lume, nu le are toată lumea. Cei care le au însă, trebuie depistați și atrași spre această activitate, ei fiind viitorii experți în securitate.

Deci, dacă vorbim despre domeniul securității, dar cel aplicat, nu cel comentat de personaje fără expertiză, putem vorbi despre un domeniu elitist, cu condiția ca cei implicați să fie animați de sentimente de dragoste față de ceea ce apără și față de ceea ce vor să lase moștenire.

Sunteți recunoscut și pentru performanțele dvs în domeniul parașutismului. Ce aspecte ale personalității umane se pot dezvolta prin acest sport?

În parașutism sunt deja istorie, dar am scris istorie la vremea mea, nu am ars gazul statului de pomană. Toți parașutiștii care se retrag din zona de performață sunt dați repede uitării. Istoria parașutismului s-a scos ca obiect de studiu. Și, când încă se preda, se oprea undeva imediat după anii `50. Nu a fost predată niciodată pe un suport actualizat.

Parașutismul, însă, este un sport nobil, care te înnobilează. Este un sport în care căderea liberă nu este o prăbușire, ci o înălțare, spiritual vorbind. Atingi o vibrație emoțională greu de cuprins în cuvinte. Este de nedescris. Este un sport în care ajungi să te cunoști foarte bine, îți depistezi imediat limitele fricilor și fobiilor, motiv pentru care autoevaluarea este foarte aproape de realitate. Este un sport în care negociezi cu eternitatea, întrucât, în cazul unui incident, moartea poate veni pe nesimțite…

Parașutismul este tratament, de la o simpla tuse până la gravele afecțiuni psihice ale sinucigașilor. Parașutismul este mai mult decât un sport, este un mod de viață, care te reglează, te centrează și îți dă un scop în viață.

Este… este… este… și nu m-aș mai opri…

Ce dezvoltă parașutismul?

Tot. Și nu exagerez. De la calitățile fizice, la cele motrice, până la cele psihice… nu cunosc parașutist care să nu se fi descurcat în viață, să nu fi găsit soluții bune într-un timp foarte scurt, așa, ca pe timpul rezolvării unui incident de zbor… și aș putea continua la nesfârșit, dar risc să-mi alimentez stima de sine.

Cum se integrează activitățile recreaționale, în particular parașutismul, în viața de zi cu zi a unui lider?

Se integrează foarte bine, mai ales în week-end. Vara, în timpul săptămânii, când soarele apune foarte târziu, mai merge câte un zbor la asfințit. Dacă ai un time management adecvat, ai timp pentru toate, inclusiv pentru lucruri care îți bucură sufletul.

Se vorbește mult despre diferențele dintre lider și manager. Sunt acestea adevărate?

Așa este, se vorbește și se scrie. Nu mă voi raporta la părerile altora, motiv pentru care îți voi spune ceea ce cred. Cred că principalele diferențe sunt cele de viziune și de înțelegere a lucrurilor, și, în consecință, de modul de acțiune. Deși performanțele pot fi asemănătoare, unul este iubit iar celălalt mai puțin. La unul abia aștepți ziua de luni, la celalalt ziua de vineri. Concluziile le trageți singuri…

Pe ce se bazează dinamica relațiilor dintre un lider și echipa de care este responsabil?

Din experiență personală, relațiile trebuie să fie bazate pe prietenie, cu condiția ca aceasta să nu se transforme, încredere și respect reciproc. Liderul nu este este pus să conducă, ci să aibă grijă de oameni. Dacă ai înțeles asta, ai înțeles tot. Oamenii știu ce au de făcut și fără tine. Nu au nevoie de lecții, au nevoie de alte lucruri. Ține de capacitatea liderului să afle ce au oamenii nevoie și cum să vină în întâmpinarea nevoilor acestora. Liderul trebuie să dea o stare de bine la locul de muncă, iar performanțele vor veni negreșit. Biciul, tonul ridicat, rigiditatea, inflexibilitatea nu te fac respectat, doar bârfit și fentat într-un final. Oamenii nu părăsesc locul de muncă, ci pe șeful lor. Un șef „părăsit” des trebuie să ridice semne de întrebare managerului general.

Cât de necesară este informația pentru un lider?

Ca în orice domeniu, informația este esențială. O informație bună reprezintă o decizie bună. În antiteză, o informare sau, mai bine zis, o dezinformare poate duce la măsuri dezastruoase. Vă imaginați dacă cei care ne conduc ar primi informații neverificate și ar lua măsuri în consecință…

Informația este un element-cheie, mai ales în domeniul securității. Cum se poate servi un lider de o informație?

Informația este un element cheie în orice domeniu, cu atât mai mult în domeniul securității. De o informație te poți servi în multe feluri. Aș putea face o comparație cu un măr. Îl poți mânca proaspăt cules, în sensul că poți exploata informația imediat, ceea ce este recomandat, îl poți lăsa să se strice, informația pierzându-și destul de repede valabilitatea, este ceva cu termen de garanție redus, sau poți face din măr compot, adică poți sintetiza și păstra informația pentru o exploatare ulterioară.
Practic, ține de lider cum dorește să servească informația.

Este aspectul diplomatic important în pachetul de imagine al unui lider?

Poți avea toate calitățile din lume, dar dacă nu ai ingredientul numit diplomație integrat în pachetul personal, ești incompatibil cu calitatea de lider. Am văzut unele persoane care au venit cu diplomația pe lume, fără cursuri de formare, dar le număr pe degete. Din fericire, diplomația se și formează prin cursuri și seminarii, ceea ce este recomandat. Fiecare lider trebuie să fie ambasadorul structurii pe care o conduce. Neavând calități diplomatice, nu va putea să-și depășească nici măcar propriile sale frontiere. Concluzionez că aspectul diplomatic este definitoriu în apanajul calităților omului lider…

Este capacitatea de a fi lider înnăscută sau se poate forma pe parcursul vieții?

Din perspectiva mea, lider te naști, ca manager te formezi. Asta nu exclude faptul că te poți șlefui și ca lider. Cred că este o calitate cu care vii pe lume, ca și inteligența. Evident că acestea pot suferi transformări, crești, te maturizezi, ți se dezvoltă puterea de înțelegere, însă ingredientele de bază rămân, ele fiind pietrele fundației pe care te dezvolți ca om.

Cum poate dezvolta un tânăr competențe de leadership?

Din păcate, și asta o spun cu regret, societatea nu dă șansa tinerilor să-și dezvolte calitățile de lider. Toți cei care ocupă funcții de conducere gândesc aproximativ: să-și aștepte tinerii rândul. Nu judec că s-ar putea să ajung în aceeași situație.
Însă, dacă societatea nu le dă vreo șansă, această șansă și-o pot da singuri. Nimeni nu-i împiedică pe tineri să-și înființeze ONG-uri, să susțină cauze, să lupte pentru crezul lor, și, totodată, să exerseze calitățiile de leadership, să învețe de tineri munca în echipă, să învețe riscul asumat, astfel încât, atunci când vor ocupa funcții importante în structurile statului, aceste calități să fie gata formate, fără să mai piardă timp cu procesul de formare în detrimentul lucrurilor serioase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *