Ionuț RITEȘ este expert în managementul informațiilor, a intelligence-ului și a protecției informațiilor clasificate, fiind autorul mai multor lucrări cu relevanță în domeniu și al mai multor volume de povestiri, îndeplinind funcția de președinte al Centrului de Strategii Aplicate și Secretar general redacţie al revistei „Diplomacy & Intelligence”, fiind totodată dezvoltatorul proiectului Romanian High IQ Society.
Efectul Dunning-Kruger este descris ca fiind o eroare de apreciere. Astfel, persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare față de realitate.
Conform specialiștilor, această apreciere este cauzată de incapacitatea indivizilor de a-și recunoaște propriul nivel, probabil din cauza lipsei de profesionalism în domeniul fiecăruia de activitate.
În antiteză, un nivel ridicat al cunoștințelor, poate compromite încrederea în sine, astfel încât, oameni cu adevărat competenți pot crede eronat că și alte persoane au același nivel de competență.
Aceste studii, bazate pe scrieri mai vechi (Confucius, Bertrand Russell, William Shakespeare, Charles Darwin), au fost testate și dezvoltate printr-o serie de experimente, fiind publicate în 1999 de către David Dunning și Justin Kruger, de la Departamentul de Psihologie al Universității Cornell din Ithaca, New York. Aceste studii descriu efectul ca fiind „aprecierea greșită a incompetenței proprii, precum și aprecierea greșită a înaltei competențe a altora”.
Acest tipar de individ a fost identificat în diferite domenii, iar Dunning & Kruger consideră că cei incompetenți vor tinde să-și supraestimeze propriul nivel de competență, nu vor recunoaște înalta competență a celor competenți în realitate, nu-și vor da seama de propria lor incompetență, dar vor recunoaște propria incompetență anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul respectiv.
Dunning & Kruger au primit Premiul IG Nobel în Psihologie în anul 2000, distincție acordată, tradițional, celor mai trăsnite studii știintifice. Organizatorii IG Nobel consideră că premiile acordate „nu sunt tocmai o glumă”, ci mai degrabă o formă de „satiră”, evenimentul având loc cu o săptămână înaintea anunțării Premiilor Nobel.
Dar unde vedem exprimările efectului Dunning-Kruger în societatea românească?
Nimic mai simplu. Privind cu atenție, le vom sesiza în acele locuri în care ideile/exprimările/deciziile sunt vizibile.
Cel mai vizibil loc este internetul, fiind locul în care se generează majoritatea contrazicerilor, controverselor, conflictelor, jignirilor, locul în care orice persoană este liberă în exprimare, competențele în domeniile abordate nefiind obligatorii.
Declarațiile și acțiunile politice sunt un loc bun pentru cine dorește să studieze efectul Dunning-Kruger.
În această zonă, deși testarea medicală ar trebui să fie o condiție obligatorie – nu este, riscul fiind o posibilă afecțiune care să-i influențeze negativ gândirea în procesul politic, testarea psihologică ar trebui de asemenea să fie o condiție obligatorie – dar nu este, iar șansele ca o persoană cu probleme psihologice neidentificate să vorbească liber în plenul Parlamentului sunt crescute, măsurare IQ prin susținerea unui test de inteligenta ar trebui să fie de asemenea obligatorie – dar nici aceasta nu este, consecințele fiind vizibile, inclusiv în reflexiile presei internaționale.
Bâlbele, gafele și declarațiile contradictorii, arată că efectul Dunning-Kruger își poate face simțită prezența la orice nivel. Consecința este clară și vizibilă, mai ales în performanța instituțională, reflectată, cu regret, în nivelul nostru de trai. Evident că nu generalizez.
O parte a presei, cea de calitate îndoielnică, este la rândul ei afectată de Efectul Dunning-Kruger. Analizele, diagnozele și prognozele, non-subiectele sau subiectele puerile, indică frecvent acest lucru.
Declarațiile unor celebrități, personaje cu notorietate, acești influenceri autohtoni, care fără o pregătire multilaterală se exprimă liber despre oricine și orice, îmi dau de asemenea de gândit.
Există o rezolvare? Cu siguranță!
Rezolvarea stă în îmbunătățirea sistemului educațional, astfel încât acesta să devină unul performant, care să poată înlătura, ceea ce numim analfabetism funcțional. Cu toate că acest termen nu există în Dicționarul explicativ al limbii române, Wikipedia definește termenul astfel: „analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit.” Aceștia sunt predispuși către efectul Dunning-Kruger, având tendințe de supraevaluare.
Învățământul românesc se bazează în general pe memorie, nu pune accent pe înțelegere, însă memoria fără înțelegere bate către nulitate. Din păcate nu avem în curricula școlară o materie care să te învețe cum să înveți, să te facă să înțelegi ceea ce citești și cum să-ți structurezi materia.
Privind produsul școlii românești însă, cred că sistemul de învățământ este încă bolnav, cu speranța că nu de efectul Dunning-Kruger.
Din păcate, noi, ca societate, nu avem instrumente de identificare și de contracarare a celor loviți de efectul Dunning-Kruger, acest efect, devenind, din câte se pare, proiectul nostru de neam.
În concluzie:
Procentual vorbind, numărul idioților este același indiferent de domeniul în care aceștia își desfășoară activitatea, cheia stând în identificarea și ocolirea acestora, pentru a nu scădea din calitatea vieții noastre.
Dacă instituțional nu putem să ne ferim de cei loviți de această afecțiune, neavând instrumente, pentru o viață mai bună, merită să încercăm să o facem la nivel personal.
Așadar, cum recunoști un idiot?
Un idiot este foarte sigur despre ce afirmă și nu suportă să fie contrazis;
Nu are conștiința încărcată întrucât nu greșește niciodată;
Nu are niciodată îndoieli asupra sa, se exprimă public chiar dacă este un agramat;
Idiotul ştie totul despre oricine și orice, mai bine decât oricine;
Nu cunoaște pe nimeni mai deștept ca el;
Salută rar și răspunde și mai rar, că-ți este superior;
Angajează pe cine vrea, unde vrea, și dă pe oricine afară, după bunul său plac. I-ar da și înăuntru, dar nu poate;
Îi cunoște pe toți oamenii de afaceri și pe toți oamenii politici, cu care este la per tu. Evident că la toți le spune pe prenume;
Schimbă tot când ajunge șef, toți cei dinaintea lui au fost niște proști;
A fost peste tot de cel puțin două ori;
Se pune în genunchi în fața oricui, mai puțin la icoană;
Efectul Dunning-Kruger este o glumă proastă pentru el.
Părerile despre respectivul personaj nu-mi aparțin în totalitate, însă cele mai multe sunt din experiența personală.
În încheiere, vă doresc atenție sporită și eschivări elegante din plasa idiotului, analfabetului funcțional, lovit de efectul Dunning-Kruger.
Bibliografie:
- https://www.descopera.org/educatia-erorile-cognitive-si-efectul-dunning-kruger/
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Dunning-Kruger?fbclid=IwAR2tK9AHGfoh2bx5O_uz5JhCzfaZzurFVrsOtK6DpvKKFDJda3N_I_IBCZ4
- https://www.capital.ro/ionut-rites-profilul-parlamentarului-roman-intre-realitate-si-paradigma.html
- https://republica.ro/cum-recunosti-un-analfabet-functional
- https://www.mediafax.ro/editorialistii/comentariu-lelia-munteanu-efectul-dunning-kruger-in-pandemie-20413026
- https://psmag.com/social-justice/confident-idiots-92793
- https://1sharpmind.wordpress.com/2017/01/18/semne-dupa-care-recunosti-un-idiot/
