Cel mai bun vs Cel mai bun
În toate domeniile vorbim despre formare continuă. Adică despre faptul că trebuie să învățăm în fiecare moment al carierei noastre. Șeful se întâlnește cu tine și îți zice: „Boss, trebuie să mai faci un curs de perfecționare” (între noi fie vorba, la Proeuro-Cons). Colegii / prietenii nu încetează să-ți spună: „Mai fă-te și tu un gentleman”. Societatea, în general, îți cere „să fii mai bun”. Ceea ce este adevărat, în sensul că direcția cea mai bună a carierei este progresul. Întrebarea intervine în momentul în care începem să discutăm despre ce înveți. Sau despre cum înveți. Adicătelea, de fapt, ce înseamnă să fii mai bun?
Comparația din titlu pare să nu aibă logică. Veți întreba: bine, bine, comparație… între ce și ce? Ei bine, dilema noastră se concentrează între a fi cel mai bun și a fi cel mai… (exact!) bun.
Îmi vine în minte imaginea unui film – un bucătar talentat pleacă din satul natal, dintr-un restaurant uitat de lume, să lucreze într-un restaurant prestigios. Învață aici să se joace cu aromele și aduce bucătăria moleculară la nivel de artă. Totuși, se întoarce în satul natal ca să-și ajute restaurantul micuț să obțină o stea Michelin.
Comentăm. Când vrei să fii cel mai bun și să-ți faci o carieră, te perfecționezi. Studiezi cărți, tratate, stai pe net ore întregi, esențializezi, conceptualizezi, scrii, citești, schematizezi, analizezi, teoretizezi, schimbi perspective, puncte de vedere, faci practică în acel domeniu. Mergi la evenimente, conferințe, simpozioane care sunt legate de domeniul tău. Te individualizezi și îți centrezi eforturile pe dezvoltarea ta. Mergi să studiezi la o facultate care să-ți satisfacă dorința de a fi cel mai bun. Să spunem că ești bun la matematică. Dar crezi tu că nu e suficient și vrei să fii cel mai bun. The best. The man. Și atunci începi să studiezi. Asimptotic, că tot suntem la matematică. Devii cel mai bun. Îți perfecționezi talentele.
Când vrei să fii cel mai bun și să contribui la o carieră globală, privești dezvoltarea considerând în ecuația asta și pe ceilalți. Bine, bine, eu mă dezvolt. Toate bune. Ce fac cu rezultatele? Hai să continuăm exemplul cu matematica. Deci, știu să rezolv ecuații diofantice. Ce fac cu știința asta? O folosesc pentru a mă dezvolta mai departe sau îi ajut și pe alții să învețe să rezolve ecuații diofantice? Sau le fac pe amândouă în același timp?
Vedem că dilema noastră e una falsă. Și că nu poți să înveți de unul singur fără să îi ajuți pe ceilalți și nici să îi ajuți pe ceilalți fără să înveți. Folosiți-vă, deci, talentele cu minte!
P. S.: Nu știu să rezolv ecuații diofantice.
P.S. #2: Înscrieți-vă la cursurile Proeuro-Cons. Veți deveni cei mai buni!
Nicolae BOLD
Sursa foto: http://gregsavage.com.au/wp-content/uploads/2014/02/TSTbusinessadvice.jpg
