Blog

Blog
TEHNOLOGIA CARE NE INUNDĂ

TEHNOLOGIA CARE NE INUNDĂ

Revista

Hello world.
„Hello world” este mesajul tradițional pe care un viitor programator care se respectă îl afișează la prima rulare a unui script într-un limbaj de programare. Dintr-o exprimare banală, a devenit un mesaj care poartă cu el o semnificație a unei deschideri către creativitate, iubire și frumos. Este însă omul cu o tastatură și un ecran albastru în față deschis către această lume?
Stau de ore în șir în fața unui milion de pixeli. E, de altfel, o pagină care așteaptă să fie umplută cu biți. Nimic altceva decât lungi înșiruiri de 0 și 1 al căror joc ne atrage într-un web deconcentrant. Nimic altceva decât electroni care se mișcă dintr-un loc în altul și a căror energie ne prinde într-un univers.
S-a lansat noul model de Samsung Galaxy. Linux are mii de distribuții. Sunt sute de modele de smartphone pe Internet din care să alegi. Avem de ales dintre configurații de procesoare și mii de resurse web educaționale. Sufocați de atâtea informații, trecem pe contul de Facebook să ne dăm cu capul de perete și să ne calmăm puțin nervozitățile. Ne creăm imaginea perfectă pe Instagram și începem să vânăm apreciere din partea userilor. Pierduți pe imensul tărâm al socializării, ne regăsim uitați pe un colț de web, ne trezim la realitate și ne devirtualizăm. Scăpați din uitare de nevoia fiziologică de foame, sete sau somn, stăm pe tușă câteva momente, tragem aer adânc în piept și plonjăm din nou în tehnologie prin ecranul telefonului.
În alte părți ale tehnologiei, oameni puși pe treabă se uită prin obiectivul microscopului la noi leacuri binefăcătoare. Noi materiale obținute la nivel nanometric înlocuiesc materialele tradiționale, protejând astfel mediul. Manageri eficienți folosesc sisteme de optimizare ale business-urilor.
Suntem într-o cursă continuă susținută de ego-ul uman? Suntem animați de dorința de a ajuta? Căutăm cu orice preț confortul? E o discuție mult prea mare și mult prea sensibilă. Pentru că la simpla apăsare a unui întrerupător, universul virtual cade.

Pervasive
Are gust de metal și nucă de cocos.

Suntem înclinați să credem că dezvoltarea echipamentelor electronice este exclusiv apanajul tehnologiei. Doar că lucrul acesta e doar parțial adevărat. Tehnologia nu este numai device-ul pe care noi îl purtăm zi de zi în forma telefonului mobil sau a laptop-ului de pe birou.

Totuși, asta-i ce ajunge la noi. Așa simțim noi efectele tehnologiei. Și, într-adevăr, suntem inundați, bombardați, virtualizați. Îi putem spune cum dorim, însă pătrunderea tehnologiei în viața de zi cu zi a ajuns deja la un nivel foarte avansat. Există o mulțime de polemici pe tema asta, dar majoritatea acceptă, chiar și tacit, tehnologia. Pentru că tot ce înseamnă device absoarbe ca un burete toată atenția minții. Acest lucru tinde să devină o dependență pentru o parte din oameni – neinteresați de efectele pe care excesul tehnologiei le are asupra psihicului uman. Mulți dintre noi am experimentat, chiar și pentru perioade scurte de timp, poate de ordinul orelor, astfel de dependențe de tehnologie. Fără să intuim / știm, căutăm confortul și rapiditatea. Iar cea mai ușoară cale a zilelor noastre este dezvoltarea tehnologiilor inovatoare. Și, odată obișnuința gata stabilizată, mintea nu mai caută soluții noi la probleme vechi și apare un proces circular periculos, asemănător unei lentori, în ciuda zgomotului bruiant de fundal întreținut de tehnologie, ajungându-se la oboseala mentală de care ne plângem cu toții.

Tehnologie există de când oamenii au construit primele oale de lut. Și chiar dacă primele sisteme informatice nu aveau la bază chiar un sistem de calcul avansat, așa cum este astăzi computerul, sunt considerate tot tehnologii.

Spunem că în zilele noastre dezvoltarea tehnologiei a ajuns la un nivel fulminant. Această dezvoltare are la bază nevoia intrinsecă a omului de a ieși din zona de confort și curiozitatea de a aduce frumusețea și utilitatea omenirii. Și poate că nevoia preponderentă a omului de azi (interioară sau sugerată) este aceea de a fi informat. Am intrat într-o etapă considerată unanim o eră a tehnologiei informației. De fapt, întreaga dezvoltare care se desfășoară sub ochii noștri este bazată exclusiv pe circulația informației.

Ei bine, aceste lucruri ne vor părea poate antice pe termen mediu și chiar scurt, de ordinul anilor. Să ne gândim, totuși, că tot ceea ce înseamnă soluție la o nevoie crescândă înseamnă tehnologie. Tehnologia nu este apanajul vremurilor pe care le străbatem. Doar că valul care a apărut în timpurile noastre este resimțit mult mai puternic, prin natura elementului generator – informația –, a ușurinței răspândirii ei și a notorietății acesteia. Practic, tehnologia actuală e ca nisipul din borcanul cu mingi de golf, care umple fiecare spațiu liber, atingând orice aspect al vieții umane. Și, întocmai cum întotdeauna va mai exista ceva care va umple borcanul față de ceea ce deja există, tot așa va mai exista o anume parte de tehnologie care o va depăși pe cea curentă.

Să pornim de la un exemplu simplu și la îndemâna cunoștinței tuturor: primele calculatoare cântăreau câteva zeci de tone și necesitau spații foarte mari de stocare. Practic, putem spune că erau destul de ineficiente raportate la rezultatele pe care le dădeau.

Așa sunt primele încercări. Principiul care călăuzește dorința de cunoaștere umană se bazează pe tehnica pașilor mici sau din aproape în aproape. Rare sunt situațiile în care lucrurile converg aparent din întâmplare spre o descoperire revoluționară sau geniul descoperitorului întrece limitele normale ale umanului. Astfel că acea tehnologie poate fi acum comprimată în dimensiuni comparabile cu mărimea unui celule vii.

Origini

Tehnologia se bazează pe un instrument pe cât de complex, pe atât de eficient: mintea umană. Iar ceea ce vedem și simțim noi este interfața care realizează contactul factorului uman cu tehnologia.

Sistemele informatice există de când a apărut omul. Există chiar fără să ne dăm noi seama – și aici ne referim, de exemplu, la codul genetic înscris în celulă. Pentru că, în esență, aceste sisteme se bazează pe acțiunea fundamentală de a algoritmiza și de a face analogii cu ceea ce deja există în natură. Cred că putem considera chiar că dezvoltarea tehnologiei e o încercare perpetuă de a mima mecanismele și substraturile fenomenelor care se petrec în natură.

Spre exemplu, o paralelă interesantă se duce între codul genetic al organismului uman și codul-sursă al unui program: în același mod în care codul genetic este replicat, codificat, duplicat, în așa fel încât să determine un fenotip, în același mod codul sursă este manipulat de compilator ca să determine o interfață. Iată că, fără să intuim, noi înșine suntem modele ale unor tehnologii nu foarte îndepărtate de noi.
Tehnologia și mintea umană

Tehnologia are avantaje imense. Chiar și faptul de a scrie aceste rânduri e facilitat de ceea ce înseamnă inovație. Dar asta e o aplicație banală. Și, de fapt, e o interfață a unui concept mult mai global decât o adunătură de fierătanii și polimeri amidici poleite cu iridiu, platină și siliciu cărora li se aplică un touchscreen. E vorba de o capacitate a minții umane de a problematiza, algoritmiza și soluționa. De a găsi o rezolvare eficientă a unei nevoi individuale sau colective care să aducă un bine întregii societăți. Astfel că tehnologia este un instrument și nu un scop, exact așa cum considerăm că sunt banii sau puterea.

Aceasta este și problema care apare și de care, de fapt, ne lovim în realitatea rece care ne înconjoară. Ne diluăm puțin câte puțin în confortul pe care noi înșine ni l-am creat. Acesta este, de fapt, singurul lucru pe care ni-l putem imputa nouă în ipostaza de descoperitori ai tehnologiei. Așa că aceste interfețe pe care le denumim generic device-uri și pe care le confundăm în mod eronat cu tehnologia au devenit extensii ale corpului uman – prelungiri ale interacțiunii personale către alte micro-universuri.

Soluția e simplă: atâta timp cât ne vom păstra o igienă a minții și nu vom pierde conexiunea cu realitatea înconjurătoare, tehnologia ne e unul dintre cele mai eficiente mijloace de bunăstare. Atunci când diminuăm instensitatea interacțiunilor cu omul, abia atunci vom fi rămas demult în urma tehnologiei, pentru că ea va gândi pentru noi în acele momente.

Tehnologia în educație

Tehnic vorbind, creta și buretele au fost la rândul lor tehnologii. Au adus răspuns la o nevoie stringentă a dascălilor. Lucruri pe care azi le credem banale sau chiar desuete au reprezentat un vârf de tehnologie la momentul întrebuințării lor în premieră. Lucruri pe care generațiile de mâine le vor crede banale sau chiar desuete ne par azi minuni ale lumii în continuă dezvoltare.

Educația e poate cel mai important proces al societății, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv. Pentru că viitorul unei națiuni depinde în mare măsură de modul în care se face educația. Procesul educațional suferă influențe, fiind expus determinărilor sociale exterioare, întocmai ca un nerv hipersensibil la stimulii exteriori. Și, ca și în alte domenii, tehnologia a pătruns inevitabil și în sistemul educațional. Aici, problema devine cu atât mai sensibilă, cu cât avem de-a face cu minți în formare. Se pune, astfel, problema din punct de vedere al categoriilor de tehnologie care se folosesc în procesul educațional. Vorbim aici de două moduri de intruziune a tehnologiei în educație: folosirea propriu-zisă a aparaturii IT în procesul educațional și formarea unei competențe tehnologice.

Astfel că tehnologia sub înțelesul ei conceptual aduce o oportunitate. Ne conectăm mult mai rapid la informația de azi. Descoperim noi moduri de a transmite informație și de a dezvolta competențe. Ne formăm, astfel, o gândire algoritmică care ne ajută în multe situații din viață. Acesta este de fapt rolul tehnologiei în educație: de a atrage atenția învățăceilor și de a fi un excelent asistent în procesul educațional. Adică de a-l scuti pe dascăl de problemele organizatorice și birocratice și de a-l ajuta să se concentreze pe latura emoțională a învățării. Nu în ultimul rând, pornind deci de la exterior către miez, să formeze frumos mințile și chiar caracterele tinerilor, ajutându-i să-și formeze o structură rațională a minții care să le furnizeze soluții eficiente și sustenabile la probleme cotidiene, în acord cu nevoile lor și ale societății.

Este, deci, o oportunitate până în momentul în care ajunge a fi mai degrabă un substitut al mentorului. Atunci când atinge punctul în care înlocuiește frumusețea minții umane și îi deturnează mecanismele. Problema cea mai mare este, deci, influența tehnologiilor nou-apărute asupra minții plastice a copiilor și tinerilor aflați în plină formare fizică și psihică.

Science-friction

Tehnologia rămâne un subiect plin de controverse, pe care putem să dezbatem și dilematizăm până mâine dimineață și nici măcar n-am apuca să începem discuția.

Ideea este simplă: deși omul de oțel are un călcâi care are un joc și e posibil să nu poată să susțină această interfață, întotdeauna va exista un substrat mai profund al tehnologiei. Pentru că omul conștient de puterea și de limitele sale va înțelege că atâta timp cât are un sistem mental bazat pe credință și rațiune, el va putea făuri din resursele mediului înconjurător noi moduri de a-și facilita existența și nu moduri de a-i fi subjugată de un miraj al egocentrismului și plinătății de sine.

Până la apariția următoarei inteligențe artificiale și a următorului supercomputer, nu putem spune decât că trebuie să fim îndeajuns de curioși încât să căutăm și suficient de precauți încât să nu ne pierdem.

Sărbători fericite!

Sărbători fericite!

Articole

Despre ce e Crăciunul? E despre miros de brad, familia reunită, aromă de portocale și cozonac, colinde în surdină, colindători în prag, bucurie în suflete, icoana Nașterii Domnului în centrul bucuriei Crăciunului.

S-avem de Crăciun bucuria celor de lângă noi, liniștea din suflete, răbdarea din minte, nădejdea pentru viitor, iubirea față de Dumnezeu și față de cei de lângă noi. S-aveți sărbători frumoase, pline de pace și binecuvântare.

Hristos se naște, slăviți-L!

Participare la ESIHISE 2016

Evenimente

ESIHISE-Ficarra

În general, orice întâlnire de ordin științific e un prilej de adunare a unor cercetători care își împărtășesc rezultatele muncii lor de zi cu zi: modele matematice, experimente științifice, teorii de confirmat, rezultate de analizat. Ideea de publicare a unei lucrări științifice atrage, însă, după sine și aspecte secundare, care te modelează, puțin câte puțin: e nevoie de curajul de a aduce ceva nou, e necesar exercițiul de a te supune unor reguli și a respecta rigoarea șabloanelor, sunt inevitabile emoțiile expunerii în public ca și cum ar fi prima prezentare, e minunată ideea de a împărtăși rezultatele tale și de a te îmbogăți din punct de vedere cognitiv cu rezultatele celor mai experimentați.

Prima ediție a Conferinței despre Evoluția Științelor, Informaticii, Integrării Umane și Educației Științifice (ESIHISE 2016), care a avut loc în Veneția, în perioada 11-13 octombrie 2016, a reprezentat pentru Asociația Proeuro-Cons un moment de recunoaștere a rezultatelor unei cercetări destul de interesante. Subiectele acceptate spre a fi studiate în cadrul conferinței s-au dovedit a acoperi o gamă extinsă de teme, printre care s-au numărat modernizarea științelor și educației, științele informației sau noile tehnologii și integrarea acestora în cadrul relațiilor interumane. Participarea domnilor Victor Tița și Nicolae Bold, formator și colaborator în cadrul asociației, respectiv manager de formare în cadrul APC, s-a realizat prin intermediul unei lucrări științifice, cu un caracter economic și implicații de ordin informatic.

Articolul, intitulat „Approaches and Network Issues within Modelling the Economic Environment of a Local Market in a Form of an Economic Map”, este o variantă îmbunătățită a unei lucrări mai vechi a autorilor, care modelează o piață economică locală sub forma unei hărți (matematic, sub forma unui graf), schematizând astfel așezarea geografică și relațiile economice dintre întreprind eri. Pe lângă crearea unui „recensământ” al întreprinderilor din zonă, rezultatele din urma studiului scot în lumină și câteva elemente caracteristice ale mediului economic local, cum ar fi sectorul economic dominant, direcțiile posibile de dezvoltare sau necesitățile economiei din zonă.

Îmbunătățirile aduse acestui sistem și descrise în acest articol, centrate pe crearea legăturilor economice posibile dintre firme, au constat în modificarea (mai exact, limitarea) condițiilor realizabile pentru ca o legătură economică să se formeze între două întreprinderi. Într-o accepțiune mai largă, articolul a vizat modul de formare al legăturilor economice dintre firme, depinzând de rezultatele (output-urile) obținute de fiecare dintre ele.

Ca o încununare a reușitei lucrării și o încredințare a validității și caracterului de noutate al subiectului propus, organizatorii au propus desemnarea acestei lucrări ca fiind cea mai potrivită pentru a primi titulatura de „Best Paper” dintre cele 23 de lucrări acceptate la acest eveniment.

Iată că o astfel de participare îmbogățește competențele de ordin comunicativ, cognitiv sau de altă natură și contribuie cu succes la construirea unei cariere profesionale. Iar motivația participării la asemenea evenimente nu este exclusiv dorința de cunoaștere, pentru că acest lucru se întâmplă inclusiv prin publicarea acestor lucrări în jurnale sau reviste, lucru care este recunoscut în evaluarea activității pentru accederea pe treptele următoare ale unei cariere științifice.

Ziua Educației

Articole

Mentorii noștri, fie formali, ca profesori, fie apropiați nouă, ca părinți, bunici, prieteni, ne arată că educația sub orice formă a ei ne șlefuiește neîncetat. La mulți ani înțelepți și rodnici, Pedagogi! La mulți ani de Ziua Educației!

 

Începutul unui nou an școlar

Începutul unui nou an școlar

Articole

Emoțiile unui nou început, un soare blând de toamnă, buchete frumoase de flori, întâlniri noi și vechi, prilej de primit manuale școlare – astea sunt câteva dintre instanțele cu care mă confruntam când, nu demult, începeam un nou an școlar. Mi-au plăcut dintotdeauna emoțiile și freamătul cu care întâmpinam prima zi de școală, spiritul de comuniune din curtea școlii, unde toată suflarea școlii se aduna, fiecare mai îmbogățit cu experiență, mai trist, mai bine-dispus sau mai „boboc”.

Farmecul primei zile de școală dintr-un nou an școlar nu s-a pierdut nici în ziua de astăzi. Pe lângă legăturile sociale, fie ele noi sau pur și simplu reînnoite, școala a reprezentat întotdeauna un sistem puternic de transmitere a valorilor, chiar dacă vor fi fost ele mai mult sau mai puțin afectate de angrenajul social, economic sau financiar. Nu degeaba ne amintim bucuros de răbdătorul prof de matematică, de profa curajoasă de română sau de învățătoarea din clasele primare.

Prilejul începutului unui nou an școlar este unul de bun început pentru construcția unui viitor trainic, bazat pe educație. Cu acest prilej, le dorim și noi profesorilor și elevilor, deopotrivă, un an școlar plin de reușite, de baftă la examenele care îi așteaptă, de prietenii sincere, de răbdare în fața încercărilor și, cel mai important, de bucuria cunoașterii și a înțelepciunii.

Pentru că, nu uitați: Prin educație, totul este posibil!

Un început bun

Un început bun

Articole

Prima zi calendaristică a lunii septembrie ne aduce o nostalgie a verii ce a trecut, a vacanțelor frumoase, a concediilor încărcate de relaxare. Tânjind parcă după răsfățul brizelor în diminețile înviorătoare, după o lăfăială golănească într-o baie de soare sau un binemeritat scăldat în piscine, ne adunăm ca dintr-o lungă destindere, ne recalibrăm mintea pe ce avem de făcut, încă zburătăcind câteva clipe cu gândul pe la serile lungi de vară, nopțile pierdute pe la terase, zilele care nu mai aveau sfârșit.

În mod tradițional, toamna e sezonul în care facem un pre-bilanț al rezultatelor anuale. În cursul anului agricol, primele instanțe ale toamnei înseamnă un calcul scurt al rodniciei pământului și al vredniciei agricultorului. Cămările orășenilor și beciurile de pe la țară încep să se umple cu zacuscă, dulceață sau bulion. La orizont se simte miros de nuci aromate, must proaspăt și dovleac rumenit. Gospodarii se pregătesc, prevăzător, însă și pentru rodnicia anului care urmează.

Numărăm acum roadele materiale. Socotim contabilicește bănuții, previzionăm un an potrivit strădaniei noastre. Ne măsurăm eficiența, contabilizăm orele investite în eforturi planificate cu cap. Involuntar sau conștient, odată cu această numărătoare facem și o reclasificare a sertărașelor noastre neuronale. Mai pe înțelesul tuturor, ne facem curățenie în minți și, după scurte clipe de nostalgie, punem amintirile din vacanță în albume, zâmbete necunoscute prinse fugitiv în pliurile cerebrale, frumusețea locurilor și a oamenilor în sinapsele neuronilor. Întipărim iubirile de vară în inimi, stocăm cu fidelitate momentele cu oameni frumoși, înregistrăm pe benzi nevăzute discuții din prea-plinul inimilor. Salvăm cu responsabilitate pe suporturi invizibile de stocare ce-am muncit cu plăcere și continuăm simplu, cu responsabilitate.

Întâmplător sau nu, în timp ce pe ogoarele întinse oamenii seamănă grâul pâinii, printre băncile școlii se fac ultimele pregătiri pentru un nou început de an școlar. Fie că sunt experimentați sau novici, mai timizi sau încrezători în sine, profesorii încep să semene, ca într-o ciclicitate firească, grâul înțelepciunii în mințile crude ale tinerilor. Trecând de discuția interminabilă cu privire la condițiile materiale ale școlilor, de ale căror lacune suntem perfect conștienți, sau de lipsurile organizaționale și motivaționale, faptul de a sădi cu responsabilitate și precizie de chirurg scântei de înțelepciune și empatie în cugetele necoapte ale tinerilor rămâne de departe miezul sistemului educațional. Faptul, de altfel rușinos, de a realiza educația în condiții nu tocmai propice sporește importanța devotamentului și efortului acestora.

Lucrurile își vor găsi o rezolvare în momentul în care fiecare dintre noi, realizând importanța acțiunilor individuale, vom înțelege că suntem responsabili în parte pentru succesul unei acțiuni comune, cum este procesul educațional. Adăugând un pic de tact și un simț de seriozitate dozat cât să nu devenim scorțoși, o doză de credință, socoteală deșteaptă și plusând cu efortul pe care îl vom depune vom vedea că lucrurile se vor îndrepta spre o direcție de dezvoltare firească.

Să punem, deci, început bun unui nou an rodnic!

Neliniștea cea bună

Neliniștea cea bună

Articole

Probabil știți binecunoscuta poveste despre râul care s-a gândit că a obosit de atâta alergat printre câmpii întinse și munți falnici și s-a hotărât să se odihnească. Decizia lui a fost însă una cel puțin ciudată: această oprire nu a făcut decât să îl umple de miasme, schimbându-i luciul și claritatea cu o pătură groasă de mătasea-broaștei.

Ați văzut cum ruginește fierul când este lăsat să stea degeaba și să nu folosească la nimic?

De multe ori, am experimentat pe propria piele griparea, încremenirea într-o situație care nu mi-a fost folositoare. De multe ori, am experimentat o anume lipsă de vioiciune care duce, încet, spre plafonare. De multe ori, și cred că sunteți de acord cu mine, ajungem la momente în viață când nimerim într-un loc (psihologic) călduț, ne reducem din viteză și ne e bine. Stând însă mult într-o anume stare mentală păguboasă, ne acoperim (metaforic vorbind) de o anume zgură care ne îngreunează, într-un mod asemăntor cu reziduurile chimice care se depun încet peste clădirile din preajma unei fabrici.

Iar acest status, odată prelungit, facilitează intrarea într-un cerc vicios de unde cu greu mai putem ieși. Ajungem la obiceiuri de rutină, ne gripăm într-o formă care nu ne avantajează în niciun fel și din care ne pierdem strălucirea, creativitatea și culoarea. Devenim crispați, anxioși, pierduți și ne enervăm mult mai repede, obosim din nimicuri și ne pierdem luciditatea asupra lucrurilor. Stresul crește, relațiile ruginesc, gândurile oxidează. Ne complacem într-o comoditate și, încet-încet, ne pierdem curajul în fața celor mai mici riscuri. Practic, rămânem într-o căsuță sigură, ne închidem cutia și nu mai ieșim din ea.

Singura soluție de ieșire din acest cerc vicios este dinamismul. Iar acest dinamism vine însoțit de o voință care cere forța de a rupe acest cerc vicios. Forță care are origine divină și în care trebuie să credem. Forța aceasta e dublată de motivația de a ne dezvolta, de a ne dezvolta din punct de vedere sufletesc.

E greu să ne schimbăm, dar nu imposibil. Unul din răspunsurile la această situație este educația. Pe scurt, ne dinamizăm prin formarea continuă, cunoașterea tainelor lumii, curiozitatea inocentă a copiilor, vederea lucrurilor din perspective diverse, învățarea prin descoperire. Ne scuturăm de zgură prin faptul că ne ascuțim simțurile, ne finisăm simțul de responsabilitate, renunțăm la tot felul de etichetări către alții, ajungem la o capacitate optimă de muncă, ne împuternicim credința, ne sporim iubirea față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de lume. Și, ca această dinamizare să fie completă, ne punem în mișcare și în sens propriu: facem un sport, alergăm în parc sau pur și simplu redescoperim mersul pe jos.

Ca o încredințare a celor spuse, și ca o descrețire a frunților și un zâmbet în colțul gurii, și în informatică dinamismul e de bun augur. Structurile dinamice sunt mai rapide și consumă mai puțină memorie.

La final, trebuie spus că și dinamismul trebuie dozat. Pentru că, până la urmă, odihna are un rol exterm de important: ne revitalizează neuronii și ne pune un pic pe pauză, să luăm o gură de oxigen, să respirăm adânc și să ne reîncărcăm bateriile. Practic, și aici e nevoie de discernământ. Pentru că, la fel ca în toate situațiile, calea împărătească, calea de mijloc este cea optimă pentru fiecare dintre noi.

Să fiți dinamici!

Conectați permanent

Conectați permanent

Articole

Depindem unii de alții într-un fel pe care nu îl percepem decât în foarte mică măsură.

Unul dintre cele mai importante proiecte pe care le-am făcut cu plăcere la facultate a fost studiul rețelei de întreprinderi dintr-o anume zonă geografică. Dincolo de caracterul puternic mercantil al temei, sensul mai profund și oarecum subtil al proiectului duce la ideea de networking. În același sens, unul dintre flash-urile de experiență din facultate, date de profesori pe marginea unui curs, este acela că o companie nu poate exista fără trei surse de capital. Ei bine, unul dintre ele este cel relațional. Faceți o analogie, păstrând totuși limitele, între o companie și cariera unei persoane. Ajungem, iată, din nou la networking.

E scris în codul nostru genetic să nu putem sta singuri. Poate pentru că e o genă mai năzbâtioasă acolo, genă care e din cale-afară de sociabilă. Trecând, însă, de determinismul fizic, licăririle care ies atunci când oameni noi se cunosc sunt dopamină pură pentru minte și inimă. Comuniunea a două sau mai multe suflete e ca magnetul în apropierea unui fir încărcat cu electricitate: generează o forță de zeci, poate sute de mii de ori mai mare decât forța inițială a fiecăruia luată separat. Și-apoi, în fața cui să te mai dai mare cu reușitele tale, dacă nu în fața prietenilor tăi?

Dacă ați aruncat vreodată un ochi pe vreun curs de economie, ați observat probabil că întreprinderile sunt într-o permanentă relație unele cu altele pe o platformă netangibilă numită piață. Legăturile nu sunt vizibile, dar ele există cu adevărat. Iar întreprinderile formează rețele, care formează baza sistemului economic al unei țări.

De altfel, ați observat că unul dintre capitalurile noastre vitale pentru succesul personal sau profesional este acela relațional. Cu cât știi mai multe persoane, cu atât ești mai câștigat. Credeți că vorbim de sistemul nostru de pile? Nu. Acela este cel mult o simulare de networking. Aici nu vorbim de cunoștințe sau pile, ci cu adevărat de oameni care pot da o mână de ajutor în acțiunile pe care le întreprindem.

Oamenii au interacționat de când există terra nostra. Simpla idee că mai există alte miliarde de oameni este deja o premisă a creării unei rețele. Infrastructura există; fie că relația are caracteristici de „nu-pot-să-trăiesc-fără-tine”, „mi-ești-indiferent”, „hai-să-facem-un-lucru-frumos-și-util”, „ești-fanul-meu”, „ce-cute-e-ăsta-mic”, „suntem-o-echipă” sau pur și simplu de „eu-îți-dau-tu-îmi-dai”.

Iar timpurile zilelor noastre ne-au adus o interconectivitate permanentă.

Dezvoltarea tehnologiei nu a făcut decât ceea ce face gazul când îl arunci în foc: a generat posibilități imense de conectivitate cu oameni de la capătul celălalt al lumii. Azi, pot fi miliarde (de fapt, matematic vorbind, combinări de 7 miliarde luate câte 7 miliarde) de rețele: ne-am dezvoltat fulminant capacitatea de networking și ne-am transformat într-un fel de Homo conectatus.

Hai să le luăm pe rând. Pe plan profesional, reușita depinde oarecum de șefu’ și de gașca de colegi. Ne facem rețele de prieteni care, datorită facilităților date de tehnologie, se trezesc la un simplu bipăit și interacționează din vârful degetelor cu lumea întreagă. Și-atunci, mai putem spune că suntem singuri? Putem, doar într-un anume sens, în care digitalizarea forțată sau tehnologizarea excesivă cibernetizează aceste rețele.

Aici intervine calitatea acestui networking. Calitatea rezidă din simplul fapt de a rămâne cu prieteni și atunci când bateria se descarcă și cade curentul. Este faptul de a-ți găsi ecou în ceilalți și atunci când timpurile-s mai potrivnice. Ai un networking de calitate atunci când îți deschizi inima fără ca mai apoi să rămâi cu amărăciunea-n artere. Ca atunci când îți rupi bucăți din tine și știi că ele mijlocesc alinarea celorlalți fără a fi irosite.

Și-atunci, te gândești, cum ar fi… Cum ar fi ca acest networking personal să se activeze spre întrajutorare? Ca și când acest capital relațional să fie folosit pentru a ajuta un om în nevoie, un copil căruia școala îi e inacesibilă sau un prieten care are nevoie de încredere și sprijin emoțional…

Fie că vrem, fie că nu avem încotro, rămânem în sfera relațiilor personale. Atunci, măcar să le facem unele strașnice. De-asta, vă doresc un networking de calitate!

Despre bani şi educaţie

Evenimente

Fie că dorim, fie că suntem obligați, banii fac parte din viața noastră.

Cum îi obținem? Cum îi gestionăm? Cum să-i investim? Sunt întrebări la care, de multe ori, nu prea avem un răspuns sigur. Ni se întâmplă foarte des să ne obsedeze gândul banilor.

Una din soluțiile care fundamentează un comportament echilibrat față de problema banilor pe termen scurt, mediu și lung o reprezintă educația financiară. Cu alte cuvinte, îi învățăm pe copiii noștri să aibă o atitudine potrivită față de obținerea și gestionarea resurselor financiare.

De ce trebuie să facem educație financiară?

În primul rând, educația financiară cultivă aptitudini care vor fi folositoare adultului de mai târziu pentru un comportament responsabil din punct de vedere financiar. Va ști, printre altele, că banii se fac prin muncă și că pentru fiecare produs se consumă niște resurse. Va înțelege modul de calcul al prețului unui produs și modul în care se structurează o firmă.

În al doilea rând, le transmitem copiilor noștri informații de bază care îi ajută să înțeleagă mai bine fenomenele care stau la baza economiei și a sistemului financiar. Astfel, ei vor ști lucruri care îi vor ajuta să se adapteze și să-și formeze o cultură a cauzelor și efectelor, a soluțiilor și a gestiunii elementelor legate de bani.

În al treilea rând, educația financiară creează un puternic element al personalității care îi ajută pe copii să-și formeze o cultură antreprenorială. Le va fi mai ușor să-și înființeze o afacere proprie. Pentru că una din cele mai riscante, dar sigure căi de a transforma banii într-un mijloc și nu un scop este antreprenoriatul. Frumusețea acestei modalități de trai este faptul că se pot obține bani fructificând talentele și transformându-le în rezultate utile pentru societate. 3 în 1. Nu-i rău, nu?

Pentru că, pentru a fi antreprenor, e nevoie de mai mult decât de o caracteristică. Trebuie să existe pe undeva un pachet de abilități-cheie și un anume tip de caracter. Dacă unele vin la pachet cu zestrea genetică, pe altele trebuie să le exersăm. Nu mai vorbim că fundația solidă a unui antreprenor eficient trebuie să conțină și cunoștințe de economie, psihologie, matematică și altele.

Școala românească a înțeles într-o anume măsură importanța acestui tip de educație. Astfel, lucrurile încep să se miște, în sensul în care educația financiară este, deocamdată, materie opțională în ciclul primar.

Și echipa managerială a Inspectoratului Școlar General Vâlcea a înțeles importanța acestui fenomen și a organizat, la începutul lunii mai, la inițiativa inspectorului general, prof. drd. Andra Bică, cea de-a doua ediție a Simpozionului Național „Cultură și educație antreprenorială, o perspectivă europeană”.

page13223653_10205712714491674_1593284908_o

Asociația Proeuro-Cons este interesată, prin însăși natura activității sale, să încurajeze acest tip de evenimente, colaborând eficient cu inițiatorii unor astfel de inițiative. Această colaborare a fost evidențiată prin prezența la acest eveniment a directorului executiv, Cătălina Dan, Asociația arătându-și, în acest fel, sprijinul pentru păstrarea continuității acestui eveniment și subliniindu-i importanța în cadrul activităților de acest gen.

Acesta este un exemplu de definire a importanței educației financiare în viața noastră. E un motiv pentru care trebuie să începem cumva să schimbăm mentalitatea de la zero. Poate că și nouă, ca adulți, ne-ar trebui un fel de educație antreprenorială. Pentru ca, în cele din urmă, să ne responsabilizăm cumva și din punctul de vedere al banilor.

De ce să integrăm tehnologia în educație (I)

Articole

IT.jpgTehnologia ca asistent al profesorului

O puteți numi cum doriți: intruziune, introducere, integrare. O vedem blendându-se în toate aspectele vieții noastre, în fiecare zi, exact așa cum apa umple orice spațiu liber, nișă, cavitate, rost. O știm sub diverse denumiri: smartphone, laptop, aplicații mobile, Internet of Things, nanoboți, megabiți pe secundă. Se dezvoltă sub ochii noștri. E vorba de tehnologie și e un trend pe care îl putem ține destul de greu sub control.

Începem astăzi o serie de articole care tratează o temă destul de delicată în spațiul educațional: e oare bine să folosim instrumente inovative, inspirate din tehnologia informației, în procesul educației? Miza e mare, practic e în joc viitorul societății umane. Cu alte cuvinte, cum ar zice englezu’, is it safe? Is it sound?

Ei bine, ca orice idee controversată, ideea de tehnologie în educație are adepți și contestatari. Înainte, însă, de a emite o idee, ar fi de bun simț să înțelegem mecanismele care se desfășoară în cadrul ideii de integrare a tehnologiei în educație. Deci, ce înseamnă tehnologie? Și, mai ales, de ce o integrăm în educație? Și, dacă o integrăm, cum facem?

Înainte de toate, ar trebui să spunem că tehnologia nu e formată doar din totalitatea device-urilor pe care le folosim ca să ne justificăm comoditatea, ci este și un tip de comportament, practic, instalat (ca să folosim un termen tehnic) la nivel mental.

Luăm un exemplu. Imaginați-vă, ca elevi, că, într-o frumoasă zi, în locul profesorului este introdus un sistem automat de predare. Strategii eficiente, învățare rapidă, interacțiune umană zero, empatie nici atât. Brusc, ziua parcă nu mai pare așa frumoasă.

Sau. Imaginați-vă că sistemul de învățare ar implica folosirea exclusivă a computerului în cadrul învățării. Ar cam dispărea scrisul, atenția și concentrarea ar cam scădea, ar crește vânzările la ochelari și așa mai departe. Nu se vede prea bine, nu?

Tehnologia este sau trebuie să rămână, cel puțin pentru epoca noastră, un adjuvant pentru educație. Un fel de catalizator în reacția chimică a formării personalității umane.

În primul rând, pentru că și tehnologia are limitările ei. Abilități sociale ca empatia, răbdarea sau asertivitatea, abilitățile practice, meșteșugărești sau creativitatea nu pot fi dezvoltate decât în foarte mică măsură cu ajutorul tehnologiei. De bază rămân aici interacțiunile sociale și geniul uman. Oldies, but goldies.

În al doilea rând, pentru că efectele integrării forțate și excesive a tehnologiei în educație sunt un pic cam nesigure. Încă nu se știe în totalitate unde pot să intervină în dezvoltarea personalității umane. Și cu ce intensitate. De aceea, zice românu’, să suflăm și-n iaurt.

Și-atunci veți zice: bine, păi, dacă treaba cam scârțâie, de ce să intervenim cu lucrurile astea?

Ei, lucrurile nu sunt chiar în alb și negru.

Să luăm un exemplu practic. Un profesor are la dispoziție 100 de întrebări, acumulate de-a lungul unei perioade, din care poate alege și trebuie să aleagă 30 de întrebări pentru un test. Alegerea lor ține cont de mai multe restricții (grad de dificultate, întrebări cu un anumit subiect etc.). 100 nu este un număr foarte mare și alegerea se face destul de repede. Imaginați-vă, însă, că acest număr ajunge la 10 000. La 100 000. Brusc, problema cam ia proporții.

Să ne amintim și de bătrânul videoproiector, care a servit deja niște generații (și de profesori, și de învățăcei) și care chiar e de un real folos. Mai intervin aici și platformele de comunicare on-line, care compensează activitatea de la cursuri. În ultimă instanță , amintim de programare, care, odată introdusă în programă, le dezvoltă abilități specifice învățăceilor și le creează un sistem de gândire structurată, care e de folos în toate situațiile cotidiene.

Și mai e un lucru. Ar fi interesant ca tehnologia să furnizeze instrumente, modele și materiale, să faciliteze crearea unui sistem de realizare de planificări, metodologii, teste pe care profesorul să le folosească în cadrul predării. Astfel, eliberat de poverile formale date de chestiuni organizatorice și birocratice, profesorul să se poată concentra strict pe formarea, educarea, modelarea caracterelor și personalităților învățăceilor.

Deci, de ce e bine să folosim tehnologia în educație?

Pentru că e un asistent bun. Pentru că poate muta atenția profesorului către formarea elevilor săi. Pentru că este un generator de metode și tehnici care ajută în procesul educației. Pentru că vine în completarea activității la cursuri. Pentru că, direcționată corect, dezvoltă gândirea și abilitățile tehnice.

În ultimă instanță, totul se reduce la echilibru. Atâta timp cât tehnologia nu devine mai smart ca noi (inclusiv emoțional), suntem pe linia de plutire. Pentru că interacțiunea umană nu va putea fi înlocuită de niciun sistem tehnologic. Pentru că, în imperfecțiunea sa, omul e cel mai nimerit să transmită idei, noțiuni și experiență celor de-o natură cu a lui.

Cel puțin, asta-i părerea noastră. Voi ce credeți?