Blog

Blog
Antreprenoriatul (II)

Antreprenoriatul (II)

Diseminari Proiecte, Revista

Programul Erasmus+ se bazează pe realizările celor peste 25 de ani de programe europene în domeniile educației, formării și tineretului, acoperind o dimensiune de cooperare atât intraeuropeană, cât și internațională. Continuăm în acest număr prezentarea proiectului „Educație antreprenorială și dimensiune internațională pentru incluziune socio-economică, numărul proiectului fiind 2017-1-RO01-KA104-036611.

Erasmus+

Erasmus+ este programul UE în domeniile educației, formării, tineretului și sportului pentru perioada 2014-2021. Educația, formarea, tineretul și sportul pot avea o contribuție majoră la abordarea schimbărilor socioeconomice, principalele provocări cu care Europa se va confrunta până la sfârșitul deceniului, și la punerea în aplicare a agendei de politici europene pentru creștere economică, locuri de muncă, echitate și incluziune socială.

Combaterea nivelului ridicat al șomajului – mai ales în rândul tinerilor – este una dintre cele mai urgente sarcini pentru guvernele europene. Prea mulți tineri abandonează școala prematur, riscând astfel să devină șomeri și marginalizați social. Același risc îi amenință pe mulți dintre adulții slab calificați. Tehnologiile modifică modul de funcționare a societății, fiind astfel necesară utilizarea lor la capacitate maximă. Întreprinderile europene trebuie să devină mai competitive prin talent și inovare.

Europa are nevoie de societăți mai coezive și incluzive care să permită cetățenilor să joace un rol activ în viața democratică. Educația, formarea, activitățile de tineret și sportul reprezintă elemente esențiale pentru promovarea valorilor europene comune, a integrării sociale, pentru consolidarea înțelegerii interculturale și a sentimentului de apartenență la o comunitate și pentru prevenirea radicalizării violente. Erasmus+ este un instrument important pentru promovarea incluziunii persoanelor provenind din medii defavorizate, în special a migranților nou sosiți.

O altă provocare se referă la dezvoltarea capitalului social în rândul tinerilor, la emanciparea tinerilor și la capacitatea acestora de a participa activ în societate, în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona, pentru a „încuraja participarea tinerilor la viața democratică din Europa”. Acest aspect poate fi vizat, de asemenea, prin activități de învățare non-formală, care au ca scop îmbunătățirea abilităților și a competențelor tinerilor, precum și promovarea cetățeniei active. În plus, organizațiile și lucrătorii de tineret au nevoie de formare și de oportunități de cooperare pentru a dezvolta profesionalismul și dimensiunea europeană a activităților pentru tineret.

Sistemele de educație și formare și politicile pentru tineret performante oferă cetățenilor aptitudinile necesare pe piața muncii și în economie, permițându-le totodată să joace un rol activ în societate și să se realizeze pe plan personal. Reformele în educație, formare și tineret pot consolida realizarea acestor obiective, pe baza unei viziuni partajate între factorii de decizie politică și părțile interesate, a unor dovezi solide și a cooperării între diferite domenii și niveluri.

Proiectul

În cei 5 ani de activitate, Asociația Proeuro-Cons și-a furnizat serviciile către aproximativ 5500 de adulți. Observând proactiv deschiderea către noutate a oamenilor, APC consideră că există un spirit latent de antreprenor în fiecare persoană. Principalul scop al nostru este acela de a aduce cât mai aproape potențialii beneficiari de formare, prin intermediul ofertei sale de cursuri, ca formă importantă de incluziune socio-economică.

Nevoile organizației se referă la internaționalizarea ofertei de formare, la dezvoltarea capacității de a organiza cursuri la nivel european urmând modele moderne de manageriere a programelor de formare și introducerea componentelor antreprenoriale în cursuri de pregătire a adulților. O altă nevoie identificată o reprezintă, pentru angajații noștri, dobândirea de competențe și experiențe antreprenoriale, legate de dimensiunea internațională a programelor de formare și urmarea unor activități de tip job shadowing cu privire la organizarea de cursuri la nivel european. Scopul proiectului este formarea și dezvoltarea personalului organizației noastre, având în vedere nevoile de a internaționaliza cursuri din oferta de formare a Asociației, deschizând drumul către cooperări pentru proiecte strategice, și de a propune noi cursuri pentru adulți, care să cuprindă dimensiunea internaționala și cea antreprenorială, în sensul de componențe majore cu privire la evitarea excluziunii socio-economice. Acest proiect urmărește dobândirea competențelor de implementare a dimensiunii internaționale în cadrul curriculumului a patru programe de formare, dezvoltarea unor relații de cooperare, dobândirea competențelor de familiarizare a formabililor cu mediul antreprenorial, dobândirea experiențelor și competențelor prin activități de job shadowing de implementare a unor instrumente antreprenoriale în cadrul programelor de formare pentru adulți și implementarea și valorificarea competențelor dobândite prin produse concrete (patru programe de formare locale și naționale și două cursuri promovate în mediul de formare european).

Angajații noștri implicați în acest proiect sunt absolvenți de studii universitare și au diferite specializări. Nevoile pe care le au se referă la dobândirea de experiențe din activități de job shadowing, cunoștințe și competențe care să facă posibilă transmiterea în cadrul cursurilor a dimensiunii internaționale și elementelor antreprenoriale, să fie în masură să formeze, să consilieze și să sprijine formabilii adulți în procesul concret de transformare a ideilor în planuri de afaceri, dar și pentru deschiderea ofertei de cursuri la piața de formare europeană a adulților.

Proiectul cuprinde 5 mobilități individuale pentru formare și o activitate de job shadowing:

  • Între 07.05.2018–13.05.2018, trei angajați APC participă la cursul „Teaching Entrepreneurial Education”, în Grand Canaria, Spania, furnizat de Asociația Socio Europe. Cursul permite dezvoltarea competențelor în promovarea, susținerea antreprenoriatului și familiarizarea cu instrumente și măsuri pentru a pune ideile antreprenoriale într-un plan de acțiuni concrete în vederea implementării lor.
  • A doua acțiune se referă la o activitate de tipul job shadowing pentru un formator al APC la organizatia europeană CREF Education Portugalia, în perioada 23-28 aprilie 2018, pentru programul de formare „Leadership and In-service Teacher’s Training: An European Innovative”. Participarea proactivă la activitățile de organizare a cursului din perspectiva de job shadowing va permite formatorului să dobândească cunoștințe și competențe de organizare a cursurilor la nivel european și de participare efectivă la formare ca trainer în fața unui grup internațional.
  • În cadrul cele de-a treia acțiuni, doi angajați APC vor participa la cursul „21st Century Teaching Skills–The International Dimension” în cadrul centrului Cervantes Training din Madrid, în perioada 23-28 iulie 2018. Cursul propune activități pentru înțelegerea și folosirea noțiunii de dimensiune internațională.

Impactul asupra organizației, la nivel local și național, se referă la creșterea reprezentativității APC prin furnizarea de patru noi cursuri (400 cursanti estimați) pe piața locală și națională a formării adulților. La nivel internațional, impactul așteptat este să realizăm în 2018 un parteneriat strategic și în 2019 internaționalizarea ofertei, prin promovarea pentru piața formării europene a două cursuri, având ca reper componenta antreprenorială. Pe termen lung, dimensiunea antreprenorială din cursuri va deveni foarte atractivă, mai ales pentru adulții tineri, care își doresc să fie proprii angajați (self-employed), cursurile vor avea și formabili din alte țări ale Europei, aducând în cadrul programului de formare posiblitatea interacțiunii lor cu formabili români, în așa fel încât modele antreprenoriale din contexte socio-culturale și economice diferite să fie prezentate în grupuri de lucru multicultural.

De ce (mai) facem facultatea

De ce (mai) facem facultatea

Revista

Eram tânăr cu speranțe când urma să finalizez magna cu sau fără laude un liceu destul de prestigios al urbelor slătinene. A douăsprezecea pendula între semne de întrebare venite din terțe părți, curioase de viitoare alegeri. Poate că pare agasant, dar tocmai acest tip de interogare te cheamă la gândire, ca atunci când moțăi liniștit dimineața și activitatea în sine te face să te gândești la mari probleme existențiale.

Reușesc eu să ajung student? De ce aleg inginerie aerospațială și nu aleg să mă angajez de acum? Îmi folosește managementul științelor frecatului mentei și la ceva sau pur și simplu mă opresc aici cu învățatul? Dar stai, că mai sunt și niște fete cochete, bine coapte de la etajul 4 din căminul P2 sau băieții ceia înalți cu ochi albaștri cu pătrățele din spatele amfiteatrului care de-abia mă așteaptă.

Hai, revenim la facultate. De la alegerea metempsihotică a viitoarei mărețe specializări care o să-mi ofere cheia către o portiță din piața muncii până la borcanul de zacuscă primit din provincie e un drum atât de lung ca acela de la idee la concretizarea ei. De ce, totuși, aș mai face încă patru ani de școală când în liceu scriam pe toate suprafețele posibile, vizibile și invizibile, că școala e cel mai groaznic coșmar și că profii sunt cei mai aprigi torționari ai libertății noastre atât de scumpe și dragi?

S-o luăm studențește, pe liniuțe. Unu, merg la facultate pentru că merge și cel mai bun prieten. Doi, vreau să fiu student pentru că toți vor să facă o facultate. Trei, pentru că vreau să învăț cum să supraviețuiesc cu un borcan de zacuscă și unul de gem până vine următoarea aprovizionare, așa cum Bear Grylls trece pe insecte și licheni în diverse jungle și deșerturi. Patru, pentru că viață de noapte, somn la cursuri și sforăitul colegilor de cameră. Stai! Nu cumva venisem la facultate să-mi construiesc cărămidă cu cărămidă fundația viitoarei mele activități profesionale?

Chiar dacă la un moment dat ești tânăr cu speranțe, tinerețea se mai duce. Dar speranțele se concretizează.

Centrele universitare sau, mai pe scurt, facultățile, au fost create cu un scop simplu și, de altfel, folositor: să ducă lucrurile la un alt nivel referitor la științe, arte, industrie sau societate, cultivând spiritul de cercetare dăruit în fibra naturii umane. Pe scurt, centrele universitare au fost catalizatoare de gândire umană și au facilitat în acest fel dezvoltarea calitativă și cantitativă a vieții, a gândirii și a emoțiilor umane. De aceea, accesul la un astfel de nivel era unul bazat pe elitism, având acces numai inițiați care aveau capacitatea de a furniza energie, muncă și inteligență pentru a duce mai departe cercetările zilei.

Dar, cum omul nu are altceva de făcut decât să complice lucrurile, paralel cu necesitatea dezvoltării unor domenii-cheie, au apărut domenii conexe domeniilor conexe care sunt legate de domenii-cheie anexate domeniilor-cheie pe care se sprijină domeniile cu adevărat folositoare. Astfel că, pe lângă atât de necesarele științe precum medicina, economia, dreptul, ingineria, științele europene și politice, matematicile, artele, agricultura, managementul, IT-ul și științele socio-umane s-au aciuat specializări care supraspecializează sau care nu au un corespondent pe atât de cruda și sălbatica piață a muncii.

Atenție! Spoiler!
Până la urmă, care e fundamentul prim pentru care alegem calea studențească?

Sunt cauze diverse pentru care dorim să ne înrolăm în armata numeroasă, dar dezorganizată a studenților, înarmați cu tolbe de pixuri și tunuri de evidențiatoare în spatele zidurilor de cursuri și laboratoare. Vorbind strict studențește, e un proces înlănțuit de stări.

Primul și cel mai dulce sentiment e măgulibilitatea. Adică ce e mai tentant decât să te dai cu subtilitate mare în fața tuturor că ești un eminent student? Mai că-ți vine să te urci pe Himalaya și să strigi tuturor cât de tare ești, doar că te frânează entuziasmul celor din jur și un simț supranatural, ca atunci când forțele văzduhului se cumințesc înainte să-nceapă dalba furtună de zăpadă – „stai să vezi ce te așteaptă”.

A doua stare e entuziasmul. „Prieteni grămadă, check-in-uri în cele mai tari locuri, ieșiri în fiecare seară în cluburi de fițe, băutură la greu, poate mai și învățăm între timp”. Luminile orașului sunt fruste închipuiri ale vieții de sclipkitsch, plăcerile vieții se deschid larg în față, lumea ți se pune preș și legitimația de student e ca parola care-ți deschide pe gratis abonament la toate fericirile mărunte, de la locul de tren la scaunul de cinematograf.

Doar că din paradisiaca stare a unicornilor care mănâncă curcubeie te izbește careul de ași: energofagele cursuri ale profilor a căror singură menire e să strice somnul tinerilor studenți care au venit la facultate să se distreze, penuria alimentară și monetară, focul maturizator al sesiunilor și dansul frenetic al micilor prieteni coleopteri / vâjâitul tramvaielor și scârțâitul bujiilor / pentru cine e mai norocos, simfonia bormașinilor la ore târzii din noapte. Când realizezi că entuziasmul nu ține cont de astupare a sunetelor stomacale, că proiectele nu se fac singure, tipa aia frumoasă din grupa 3726 nici nu se uită la tine în ciuda încercărilor donjuaniste și pe deasupra bate la ușă pustietatea sesiunii, intervine întrebarea-cheie din viața fiecărui student: „cine m-a pus să vin la facultate?”.

Într-o succesiune logică, urmează o stare de acceptare caracterizată de o adaptabilitate ieșită din comun: studentul alunecă cu agilitate printre probleme mai ceva ca jaguarul prin jungla amazoniană. Așa-și rezolvă 5-ul la iminenta restanță scăpată ca prin urechile acului, cârpelile de somn dintre aburii clubului și aerele de intelectual din sala de curs și perpetua foame pantagruelică înscriindu-se în Marea Uniune a Studenților Înfometați Salvați de Colegul Care Primește Pachet de Acasă în Fiecare Săptămână.

Ei bine, cercul e unul complet și ciclul se reia de la capăt până când „gata, băieți, joaca s-a terminat, e vremea să intrați într-un câmp cinetic cvadridimensional continuu în spațiu și timp. Câmpul muncii”.

Sunt ceea ce nu sunt
Studentul e în sine o specie care găsește o cheie de rezolvare a problemelor inclusiv când probabilitatea de soluționare este de 0.1%. Asta doar când vrea sau când nu se mai poate. Așa că evitarea forțelor care acționează asupra lui atunci când îl paște câmpul muncii în condițiile satisfacerii nevoilor primare și emoționale devine un joc al probabilităților abordat individual în diverse moduri. Fenomenele care caracterizează această evitare variază de la modul șmecheresc de a câștiga pâinea din diverse combinații până la super-specializarea prin adăugarea într-un CV kilometric a unei noi facultăți, master sau doctorat mioritic sau harvardian nefolositor în situația în care competențele și abilitățile în viața reală tind spre zero.

Astfel că a fi student ca să te afli în treabă e într-adevăr o treabă. Lucrurile se complică deja atunci când ajungi la finalul ei și te vezi aruncat în câmpul de care vorbeam mai sus, fără un scop, bătut de vântul tăios al vieții. Dacă am putea să o numim cumva, i-am putea spune dezobiectivizare. Adăugăm la starea de fapt și comportamentul de gâscă trecută prin apele facultății și am ajuns la rețeta unui dezastru personal reversibil doar în măsura în care individul personal începe să-și folosească gândirea personală și se înjugă la o muncă personală dublată de o voință la fel de personală. Altfel, există alternative: dulcea boală a statului pe banii părinților sau așa-numitul fenomen al „lucrez aici, dar nu știu ce să fac”, situații rezolvabile, de altfel, tot prin onoranta și demna punere a osului la treabă.

Și totuși
În sistemul clasic, facultatea te specializează pentru a putea practica o meserie din care să-ți câștigi traiul și, cu puțină șansă și mai multă muncă, să devii un pionier în domeniu. Acesta e, practic, ghici ciupercă ce, motivul principal pentru care alegem să facem o facultate. Plus că, urmată cum trebuie, facultatea îți deschide multe uși, o grămadă de ferestre și o serie întreagă de relații numai bune de pus temelie unei cariere frumoase și sincere. Apoi, facultatea îți formează frumos exprimările de viitor și reflexele profesionale sănătoase, îți pune lumea la dispoziție și iei contact cu cele mai luminate și mai creative minți din domeniu. Să nu uităm, nu în cele din urmă, că facultatea e și un imens avizier de matrimoniale și, poate, un câmp nelimitat de probabilitate a alegerii viitorilor parteneri de viață.

Ce să faci dacă nu faci
Trebuie spus, printre altele, că facultatea e o modă universală apărută relativ devreme în imaginațiile înflăcărate ale generațiilor. Studiile universitare erau până în timpuri târzii apanajul unor clase sociale sau a unor oameni capabili intelectual și financiar să susțină un astfel de efort. Astăzi, oricine posedă o diplomă de bac și, eventual, ceva bănuți puși deoparte în cazul în care acest oricine apare în listă sub linia de buget poate să acceadă la visul studenției. Doar că nu de puține ori visul tinde să capete nuanțe de coșmar odată ce trece noaptea cea dulce a frumoaselor speranțe și se ajunge la zorii vieții responsabile de adult care trebuie să întrețină o familie, să plătească niște facturi, să pună o pâine pe masă și, eventual, să mai meargă spre hrănire spirituală și la o piesă de teatru.

În orice caz, visul poate să înceapă direct, cu un simplu pas în ce privește facultățile instituționalizate și cu saltul direct către facultățile mai călite ale minții și ale muncii. Universitatea e până la urmă o alegere, indiferent dacă se numește a fi a vieții sau Politehnica, Medicina ori Agronomia.

Altfel spus, facultatea poate fi în același timp o prelungire firească a pregătirii profesionale pentru unii sau un paravan sub care se ascund temerile altora față de lume. De altfel, facultatea poate să nu fie deloc. Doar că, mai devreme sau mai târziu, fie chiar și formal, o hârtie în spatele căreia mijesc nopți de nesomn ale unora sau care doar acoperă goliciunea intelectuală a altora pot face o diferență financiară care chiar contează.

Problema nu mai există în momentul în care îți iei statutul de pe piața muncii în mâini și începi să te lupți cu morile de vânt ale birocrației sub titulatura de brav și curajos antreprenor. Atunci, facultatea nu e decât o opțiune care poate fi activată sau nu la un anumit moment, când individul aplică noțiunile teoretice ale cursurilor în viața reală de privatizat.

Totuși, studiile superioare trebuie să fie o opțiune care trebuie luată foarte serios în calcul, chiar dacă sorții stau împotrivă sau situația financiară nu o permite. De multe ori, dacă nu este pașaportul către un trai mai liniștit, atunci măcar e începutul unei perspective pe care ni-l oferă experiența unei mâini de oameni care au muncit să optimizeze lumea.

Cum se face
Trecând de evidenta ironie, de impresiile, sentimentele și zacuștile egocentriste ale unei vieți clișeice de student, lucrurile decurg în mod particular pentru fiecare tânăr. Nu e o rețetă în a fi student și tocmai asta e și frumusețea situației. Unii tineri, vârfuri în ale lor domenii, cresc frumos în facultăți ca trandafirii-n grădină, și contribuie din plin la dezvoltare, fie ea cercetare împletită cu multe ore de nesomn, îngrășare de PIB-uri, materie cenușie mustind de creativitate sau capital antreprenorial tăind prin hățișul birocrației. Alții practică voluntariatul, aducând zâmbete și ajutor persoanelor în nevoie sau se călesc în companii cu un accentuat mediu concurențial. Sunt tineri care se împlinesc în cultură, colorând viața într-o artă contemporană cu perfecțiunea clasicului.

Atingem o situație care merită efortul de a fi depășită prin necazul celor care au în același timp voință și putință, adică vor, au capacitatea și chiar le este indicat să-și continue parcursul educațional, dar cărora li se opune sârma ghimpată a mediului social în care au crescut – gura lumii sau lipsa banilor. Cei care fac facultatea din aceste motive au un temei solid pentru care merg la facultate, deci ține mai degrabă de depășirea unor bariere sociale și financiare.

Hai la facultate!
Una peste alta, studenția e o forță imensă. Deseori, e îngrijit înmagazinată în tenebrele laboratoarelor, duios împovărată de grijile de duminică seara ale studenților, temeinic cufundată în adâncurile înțelepciunii. Așa că, indiferent de ai 18 sau 80 de ani, nu o să fie niciodată târziu să te bucuri de roadele forței educației, fie ea și instituționalizate.

Și, deși presiunea socială în care înotăm ne face să ne reconsiderăm alegerile sau să ne înghițim propriile visuri fără să ne dea șansa de a le înflori spre binele nostru și al oamenilor de lângă noi, să ne dăm creierelor și inimilor noastre această șansă de a fi studenți, chiar dacă o facem din pură aliniere la trend.

La ceas aniversar

Revista

Când ai ceva măreț de spus, ești  un izvor de lumină care alungă întunericul în mințile în care ajunge. Puterea vorbelor, însă, va determina până la urmă dacă lumina e far de speranță sau reflector orbitor, flăcăruie de speranță sau bec orbecăitor.

Când ai ceva frumos de spus, ești ca un vânzător într-o tonetă de înghețată. Nu dulcegări. Oamenii au nevoie de un adevăr care să le fie balsam tămăduitor pentru rănile suferinței. Nu uita, trandafirul nu e complet fără spini.

Când ai ceva complex de spus, ești un profesor care predă tabla înmulțirii. Keep it stupid simple. Lucrurile complicate se rezumă la a fi compuse din lucruri de bază. Drumul cel mai scurt dintre A și B e drumul drept.

Când ai ceva amar de nedigerabil de spus, ești o femeie de serviciu care face curat. Nu te descătușa. Nu-ți vărsa obida pe oameni care nu au nicio vină în afară de aceea de a-ți fi citit sau auzit literele pline de furie.

Când ai ceva simplu de spus, ești un olar care face o cană de lut. Lasă cuvintele să vorbească prin ceea ce faci. Un discurs inteligent nu e complet dacă nu e trecut prin sita experienței.

Când ai ceva greu de spus, ești un meșter care construiește o casă. Ești responsabil. Ai nevoie de un curaj care să depășească Everestul și de o rezistență puternică care să te țină tare în fața pietrelor pe care le aruncă oamenii sau în fața zaharicalelor care-ți lingușesc vorbe fără rost. Vorba-ți funcționează numai în măsura în care un om din mulțime a înțeles ce vrei să spui.

Când ai ceva util de spus, ești vorba care ți-e menire atâta timp cât te ții de drum. În momentul în care o pui în slujba puterii sau a plăcerii, atunci vei fi pierdut demult sensul cuvântului.

Când ai ceva important de spus, ești un șef de minți și un lider de inimi. Respiri adânc, te ridici cu un cot deasupra mulțimii, îți dregi scurt vocea și începi să vorbești.

Când ai doar ceva de spus, spune. Atunci vei fi fost pregătit să-ți faci auzit glasul. E atât de simplu.

****

Acelea zece minute de dinaintea pauzei sunt cele mai dubioase. În speranța înfrigurată a imensității libertății recreației, mintea elevilor se ascute și înțelepciunea profesorilor atinge cote maxime. În acelea câteva minute, constrângerile planului de lecție se topesc și profesorul devine un maestru care își pregătește ucenicii pentru rigorile vieții. Acelea câteva minute devin catalizator pentru formarea de principii de viață. Ei bine, prinzi în câte un moment banal sau o serie de momente aparent nesemnificative ale vieții de zi cu zi, ca astea zece minute, un gând care-ți rămân ca o lumină călăuzitoare pentru visurile pe care le ai și pe care nu le ai și care probabil că vor putea fi posibile. Chiar dacă nu te forțezi, vorbele îți rămân în minte ca săpate în stâncă. Și sapă acolo până când stânca neîncrederii se topește ca zăpada în zorii primăverii.

****

Noi am început să așternem cuvinte sub un clasic principiu – educația e un instrument care te scoate din multe necazuri – într-un septembrie călduros, într-o inevitabilă și iminentă deschidere de calendar școlar, în urmă cu un an. Atunci, inițiativa unei tinere șefe, inteligența unui tânăr erudit, inconștiența unui tânăr subsemnat și entuziasmul unei tinere absolvente au făcut posibilă apariția unui prim număr de revistă de vreo patruzeci și ceva de pagini. Pe drum li s-au alăturat tineri de mai multe vârste care și-au deschis sufletele și au fost de acord să umple inimi de lumină.

N-a fost nici un eveniment, nici o sclipire de moment, nici o tresărire de revoltă în spatele inițiativei noastre. N-a fost nici măcar o inițiativă formală. A venit firesc, așa cum înflorește pe nesimțite trandafirul. A fost ca o prelungire formală a unui exercițiu de fiecare zi – exercițiu de răbdare și de conștientizare a responsabilității pe care o purtăm în fiecare moment.

De atunci, la fiecare trei luni, ca-ntr-o succesiune de anotimpuri, musai apărea și cărțulia care încerca să-și facă loc în ochii, mințile, dar mai ales inimile celor care-i citeau rândurile, printre setea de pâine, foamea de bani și criza de iubire pusă pe breaking news-urile portalurilor de știri. De fiecare dată, aproape cincizeci de pagini puțini mai mari decât un smartphone se doreau a fi o ieșire din oboseala de rutină zilnică, asemenea unei opriri la o benzinărie pe autostradă.

Și-apoi a început să cadă frunza.

Școala a început, primul număr a apărut. Am vorbit în liniște despre cum putem să ne îmbogățim & stuff, deși nu deținem încă secretului primului milion. De zâmbete. De idei.

Și-apoi a venit omătul.

La gura sobei, cu un ceai cald în mână, pe nesimțite, în taina minții, începuse deja să se coacă al doilea număr. Dacă în primul fuseserăm ahtiați după îmbogățire, fie ea și sufletească, la al doilea începuseră să ne inspire mentorii de toate vârstele și din toate domeniile. Chiar dacă nu vrem să recunoaștem, avem nevoie de mentori și, din când în când, să citim câte ceva despre ei, ca să mai venim și noi cu picioarele pe pământ.

Și-apoi a-nflorit cireșul.

Ieșiți din iarnă ca ursul din hibernare, cu o viorea într-o mână și cu un smartphone în cealaltă, ne-am îndreptat atenția către noile tehnologii și folosirea lor în educație. Trăim într-o realitate inundată de Internet, așa că nu are cum să nu pătrundă și în educația noastră și a mai micilor noștri. Pe lângă asta, e vorba despre virușii lor și despre piticii noștri în legătură cu tehnologia.

Și-apoi s-a copt grâul.

România e o țară plină de valori și încărcată de tradiție. Știm asta, doar că nu prea avem timp să ne mai ocupăm mintea și cu un asemenea amănunt. În treacăt, ne-am referit în următorul număr la valorile după care ne ghidăm ca români, învățăcei sau profesori, și la modul în care le transmitem mai departe prin educație.

N-a căzut încă frunza.

Am ajuns la numărul de față, în care ne gândim la viitor. Ne gândim la cum putem să scriem, după puterile noastre, crâmpeie de viitor pentru o educație un pic mai bună a celor ce vin după noi.

****

Am respirat adânc, ne-am dres vocea, ne-am ridicat cu un cot deasupra mulțimii și am început să vorbim. Vorba noastră nu-i perfectă, litera de multe ori incompletă, ritmul nu atât de alert pe cât ar trebui, tonul nu-i de fiecare dată întotdeauna potrivit, ideea nu e mereu finisată. Glasul vrea totuși să fie pornit din inimi sincere și să muște din experiențele reale ale unor oameni tineri de orice vârstă.

E o aniversare liniștită a unui an în care am învățat să mergem și am început să trecem de la gângurit la primele cuvinte. În liniștea care trece de artificii și baloane, înțelegem că responsabilitatea noastră crește odată cu fiecare cuvânt tocmit la locul potrivit.

Încercăm marea cu degetul. Nu facem altceva decât ceea ce spunea Tarkovsky – sensul artei este rugăciunea, este rugăciunea mea. Pentru că, în mod faptic, ne temeluim pe inspirația divină și pe puterea unor cuvinte pe care le-am spus și-n alte dăți: această ieșire în public, acest spirit de inițiativă vine cu o responsabilitate imensă. Să avem, deci, opinii stricte, principii solide și discernământul atât de necesar să dăm și altora din lumina noastră, fără să creăm un sâmbure de controversă și tulburare. Pentru că noi suntem lumină, iar lumina nu se împuținează niciodată, ci se transmite întru și spre îmbogățirea personală și în comuniune.

Aceasta e una dintre motivațiile principale ale noastre, ale echipei Asociației Proeuro-Cons. Suntem tineri, iar tinerețea noastră duce la căutarea acelui punct care să aducă un pic de bucurie în mijlocul comunității. Care să atragă atenția asupra lucrurilor bune și care să promoveze un comportament responsabil în cadrul cetății. Și care să transmită ideea de necesitate a educației în toate aspectele vieții.

Pentru asta, noi încercăm. Rândurile de față, scrise prin minți tinere, sunt un rod al unei inițiative frumoase. Sperăm ca ideile din spatele lor să aducă un pic de zâmbet pe fețe și o picătură de lumină în inimi.

Gânduri răzlețe, de viitor, despre educație

Revista

Am avut cu toții gânduri legate de viitorul educației și, poate, mai puține păreri exprimate în legătură cu acesta. Cum ar fi educația peste 5 ani? Dar peste 10?

Avem mereu tendința legitimă de a ne raporta la trecut atunci când privim spre viitor și este firesc, mai ales din grija de a nu repeta greșelile sau din dorința de a ne aminti câteva modele. Cel mai adesea, în asemenea contexte este rostit numele marelui Spiru Haret sau, temporal, privim în epoca interbelică dar societatea, spunem noi, a evoluat. Tehnologia, inovația, noi repere științifice ne-au pus în situația de a le adapta în folosul educației și educația de a fi adaptată spre utilizarea eficientă a noilor descoperiri. Lăsăm în urmă tăblițele de lut ars de la Ninive și dăm paginile cărților, prin noi gesturi, pe tablete din ce în ce mai sofisticate.

Nu sunt un adept al cărților puse pe „reader” sau pe un alt mediu digital și prefer să le citesc în format letric pentru că altfel simți o carte tipărită, altfel o răsfoiești și altfel te găsești citindu-i rândurile. Nici cărțile audio nu îmi sunt dragi ca mijloc singular de parcurgere a scriiturii. Simt o intimitate dezvăluită unui intermediar ce ne citește în propriul fel, uneori comercial, cărți care ar trebui să se dezvăluie direct, prin lexeme, propriilor minți și suflete. De fapt, a refuza o carte audio este curajul de a nu o primi gata citită, pe jumătate gândită în comunicare unidirecțională și un îndemn de a o gândi noi, de a-i primi fericirea. Științific se subliniază faptul că nervul optic are capacitatea de a transmite mai mare decât nervul auditiv și receptarea ar fi mai eficientă, în termeni de învățare, parcurgând cartea cu privirea. Am adus în atenția dumneavoastră un aspect. Însă, cred cu tărie că tehnologia pusă în favoarea omului ne poate ajuta mult să învățăm, să descoperim, să răspundem la întrebări, să evoluăm, să ne atingem potențialul maxim, să fim autonomi. De exemplu, doar cine nu vrea nu citește despre orice subiect care interesează când acesta se află doar la „o căutare pe Google” distanță. Comparând, avem acces, față de acum câțiva ani, la cărți și articole pe care doar președintele Statelor Unite ale Americii, prin Biblioteca Congresului, le-ar fi putut citi.

O experiență completă

Astfel, nu putem, în aceste condiții ale tehnologizării și digitalizării, să nu ne bucurăm că avem acces prin intermediul internetului la cărți despre care, altfel, poate nu am fi știut că există. Documentările devin mai consistente și schimbul de idei mult mai facil. Dar, oare, toate acestea ne împlinesc? Sunt reținut la a afirma că prezența profesorului în sala de curs poate fi înlocuită de proiectarea unui video, de exemplu. Speculez că evoluția realității virtuale și a realității augmentate vor face la un moment dat acest lucru, dar în contextul actual îmi este greu să cred că energia și entuziasmul unui profesor care se manifestă trup și suflet în fața unor studenți sau elevi pot fi înlocuite. Nu este de neglijat apariția unor aplicații și dezvoltarea altora pentru potențarea activităților didactice de predare, învățare, evaluare, aplicații care să facă mult mai atractive aceste activități. Totuși, pe fondul interacțiunii prin diverse site-uri de socializare, observăm la studenți, elevi, formabili adulți o înstrăinare de interacțiunea în spațiul real, o îndepărtare de ceea ce îi face fericiți. Acest lucru duce la creșterea agresivității explicată prin lipsa activităților care să consume energia fizică și discuțiilor care să diminueze frustrările acumulate. Cred într-o educație a viitorului în care entuziasmul profesorilor, al studenților să ne facă să putem vorbi despre o societate în care fericirea devine miză principală. Văd necesară o educație care să pună accent pe dezvoltarea inteligenței emoționale prin activități formale, non–formale și informale. Reperele morale, etice, de conduită, emoționale inițiate în familie vor trebui consolidate în cadrul școlii, profesorii având și rolul de consiliere și orientare.

În trend

Iată, într-o educație a viitorului, biblioteca devine virtuală, cartea este înlocuită de „reader”, tabla cu cretă a devenit tabla cu marker și aceasta a fost înlocuită de tabla interactivă. Clasa devine, la rându-i, virtuală iar profesorul, prezent prin această realitate virtuală ca formă de manifestare a inteligenței artificiale, este înlocuit de o aplicație care poate învăța și, în consecință, preda. Cursanți reali reuniți din diverse colțuri ale lumii într-un spațiu virtual cu un profesor virtual dezvoltat pe baza inteligenței artificiale se pot constitui într-o formă viitoare de educație, fie că vorbim de elevi, studenți sau formabili adulți.

Privind la evoluția comerțului online aș fi tentat să susțin că acesta este trendul și în ceea ce privește educația. Avem de multă vreme la nivel mondial certificări care se bazează pe proces educațional exclusiv online. Am văzut softuri în cadrul cărora, în funcție de abilitățile evidențiate în gimnaziu, elevii sunt îndemnați să urmeze un anume profil care le pune în valoare potențialul.

Piața românească de formare continuă cere o racordare din ce în ce mai mult la online cu toate că suntem în faza intermediară de blended learning. Toate acestea se lovesc, în evoluția lor, de aplicarea funcției de control din grila funcțiilor managementului. Se poate reproșa lipsa de interacțiune offline, în spații reale, incapacitatea de a încuraja relaționarea prezențială și toate cele care decurg de aici, privită, deocamdată ca o limitare. Este paradoxală perspectiva în care internetul, deși ne leagă de resurse ce par nelimitate, limitează totuși interacțiunea umană. Astfel, acesta poate fi definit ca o piață în care o ofertă trebuie să răspundă unei cereri și, nu-i așa, referindu-ne la timpul petrecut on-line, nu stăm mereu plecați la piață? Dar suntem într-o continuă mișcare pe o stradă cu două sensuri aflându-ne, în timpi foarte apropiați, când pe unul, când pe celălalt: unul care oferă și altul care cere, educatori și educați, în ambele situații fericiți și entuziaști.

Antreprenoriatul (I)

Diseminari Proiecte, Revista

Deprinderea abilităților antreprenoriale este un lucru extrem de important, cel puțin pentru zilele noastre. Astfel că începerea cultivării unor astfel de abilități e de bun augur chiar pentru traiul zilnic, indiferent de persoana care le exersează. Un exemplu de proiect Erasmus+ care este centrat pe tema antreprenoriatului este „Educație antreprenorială și dimensiune internațională pentru incluziune socio-economică”, aprobat recent și în curs de desfășurare. Cursul include activități de formare pe teme de antreprenoriat și cuprinde două sesiuni de formare și o activitate de job shadowing în diverse țări ale Europei.

Programul Erasmus+ se bazează pe realizările celor peste 25 de ani de programe europene în domeniile educației, formării și tineretului, acoperind o dimensiune de cooperare atât intraeuropeană, cât și internațională.

Erasmus+ este programul UE în domeniile educației, formării, tineretului și sportului pentru perioada 2014-2020. Educația, formarea, tineretul și sportul pot avea o contribuție majoră la abordarea schimbărilor socioeconomice, principalele provocări cu care Europa se va confrunta până la sfârșitul deceniului, și la punerea în aplicare a agendei de politici europene pentru creștere economică, locuri de muncă, echitate și incluziune socială.

Realizarea proiectului a pornit de la identificarea nevoilor de dezvoltare a asociației noastre, a angajaților acesteia și din convingerea că, prin activitățile pe care le propune, proiectul poate răspunde cu succes împlinirii acestor nevoi.

Obiectivul general al proiectului este formarea și dezvoltarea personalului organizației noastre, având în vedere nevoile de a internaționaliza cursuri din oferta de formare a asociației, deschizând drumul către o cooperare pentru proiecte strategice și de a propune noi cursuri pentru adulți care să cuprindă dimensiunea internațională și cea antreprenorială ca o componentă importantă în incluziunea socio-economică.

Activitatea de job shadowing și formarea unor angajați din întregul personal al asociației noastre în mobilitățile propuse vor duce la creșterea atractivității cursurilor furnizate pentru adulți din perspectiva reperelor antreprenoriale introduse în oferta de formare și la realizarea unor cursuri expuse mediului de formare european. Totodată, aceste activități de formare și job shadowing reprezinta premisa următorului obiectiv avut în vedere, și anume cooperarea cu alte organizații similare în proiecte strategice finanțate prin programul Erasmus+ KA2. De asemenea, în vederea internaționalizării ofertei noastre de cursuri, vom dezvolta relații de cooperare cu organizații similare din Europa pentru ca formatorii noștri să participe în cadrul acestora la activități de job shadowing în număr cât mai mare.

Activitatea de job shadowing și cursurile ”21st Century Teaching Skills – The International Dimension”, ”Teaching Entrepreneurial Education” vor permite dobândirea activă și eficientă a experiențelor, cunoștințelor, competențelor de implementare a dimensiunii internaționale și a noțiunilor antreprenoriale, astfel încât participanții să devină încrezători în folosirea lor și suficient de pregătiți pentru a le include în activitățile de autorizare, organizare și predare a cursurilor pentru adulți ale asociației noastre. Experiențele, competențele si cunoștințele dobândite în workshopuri, la sesiunile de lucru interactive, la grupurile pentru realizarea de „miniproiecte” alături de participanți din alte țări, vor contribui la îmbunătățirea și modernizarea organizării și realizării programelor noastre oferite adulților, prin asigurarea cadrului conceptual, formal și de fond privind implementarea dimensiunii internaționale în curriculum. Totodată, în procesul de învățare formală și nonformală, formatorii și directorii noștri de programe vor asimila elemente cheie și concepte necesare pentru a fi antreprenor, în așa fel încât să le transmită formabililor prin programele de formare. Cursuri noi oferite de asociația noastră vor utiliza metode de formare eficiente, racordate la dimensiunea europeană, vor fi interactive, vor avea elemente antreprenoriale și accesibilitate internațională, oferind mai multe oportunități de dezvoltare profesională și incluziune socio-economică, în concordanță cu cerințele pieței forței de muncă.

Cum construiești un lucru trainic

Diseminari Proiecte

Întrebarea se putea referi la fel de bine la cât de greu se construiește ceva care are potențialul de a aduce binele în cadrul societății. Ați observat, evident, că munca pentru lucrurile care aduc o diferență notabilă în cadrul societății durează ani de muncă, de consolidare, de câștigare și menținere a încrederii.

Scriam la un moment dat despre ideea de a fi cel mai bun. Pe scurt, principiul e simplu: ești cel mai bun atâta timp cât ești ca lumina care strălucește și altora scânteia înțelepciunii sau flacăra iubirii.

În profunzime, ideea e mult mai complexă și ține și de timpul, spațiul și modul în care împărtășim această lumină. E vorba, dacă vreți, de calea pe care o parcurgem atunci când ne îndreptăm spre un anumit scop. Cu alte cuvinte, modul în care împărtășești lumina poate fi de multe ori mai important decât faptul în sine.

Nicks

Era o zi caldă de septembrie.

E un lucru curios cum, de multe ori, lucrurile bune încep odată cu începerea școlii. E și mai curios cum, la anume puncte din traiectoria noastră, ajungem la momente care ne par distante de scopurile noastre, dar se dovedesc providențiale pentru peregrinările noastre de mai târziu.

În orice caz, revenind, căutam fervent o anume adresă pe care o aflasem cu puțin timp înainte. Eram puțin emoționat și afară era destul de cald, iar asta nu făcea decât să-mi crească varietatea din paleta de stări. Știu doar că nu mai țin minte nimic de atunci, exceptând faptul că am finalizat întâlnirea cu o vorbă care mi se părea cuceritor de inteligentă atunci: nu ne putem împlini decât prin alții.

Aș putea spune că lucrul acesta mi s-a confirmat pe deplin în următoarea perioadă. Nimerisem, oarecum din întâmplare, într-un timp în care nu realizam că sunt, dar în care urma să revin pe băncile școlii într-un mod în care mă pot împlini prin mine, dar neapărat prin mijlocirea celorlalți.

Eram cumva la începuturi. Intuiam că e destul de complicat să creezi o entitate funcțională și utilă și să menții o stare a lucrurilor într-un sistem cibernetic. Teoretic vorbind, e vorba de o componentă de reglare pe care poți să o controlezi în așa fel încât lucrurile să funcționeze într-un principiu de perpetuum mobile. Treaba asta ține cumva de o percepție fină și de abilități de leadership dacă nu înnăscute, măcar exersate. Așa că eram îndeajuns de pregătit să înțeleg că îți trebuie un simț gospodăresc suficient de dezvoltat ca să pui la punct asemenea lucruri.

Pe lângă astea, mă gândeam că mai e nevoie de multă muncă și, mai mult decât atât, de pasiune. De gândit e ușor.

Așa am descoperit eu APC-ul. E ca un fel de creuzet de emoții, de visuri și de stări E un laborator în care se cercetează elixirul educației. E o împlinire de muncă, efort, inteligență și dezvoltare prin ceilalți. Ei bine, acest microunivers împlinește într-un timp scurt 5 ani de reușite, mulțumită unui manager de top: Cătălina Dan. Nu pot să spun decât mulți ani înainte, cu cât mai multe realizări în toate formele! Pentru că nu trebuie să uităm că prin educație totul e posibil.

Revista „Viitor pentru Educație” – Numărul 3 / martie 2017

Evenimente, Revista

A apărut numărul din luna martie 2017 al revistei „Viitor pentru educație”, editată de echipa Asociației Proeuro-Cons, care întoarce pe toate fețele dimensiunile tehnologiei informației și aplicarea ei în cadrul formării și al educației.

În această ediție a revistei, puteți afla opinii importante ale personalităților vremurilor noastre despre tehnologie, precum sinteza lui Victor Negrescu, Europarlamentarul Anului pentru Agenda Digitală, despre efectele pozitive ale tehnologiei asupra societății. De asemenea, prezentăm în acest număr traseele profesionale ale unor adevărați mentori în educație, precum Andra Bică, inspector general al IȘJ Vâlcea sau Doru Popescu Anastasiu, desemnat Profesorul Anului în Gala Laureaților „Slatina, dragostea mea!” în anul 2017.

Despre acestea, dar și alte opinii, în numărul din martie 2017 al revistei „Viitor pentru educație”. Iată un scurt cuprins:

Mulțumim redactorului-șef Cătălina Dan, consultantului științific Victor Tița și tehnoredactorilor Alina Bold și Nicolae Bold!

Mediul universitar și tehnologia

Revista

Mileniul III, secolul XXI, anul 2017… Pe masură ce trec anii, lumea evoluează din ce în ce mai repede. Privim cum în toate domeniile tehnologia a devenit indispensabilă, fie este utilizată pe plan personal, fie la nivel de masă. În general, tehnologia prespune un anumit confort, o rapiditate mai mare de transfer al datelor, un mecanism prin care ne facem viața mai ușoară.

Presupunem că ne aflăm într-o sală de curs, plină de studenți care ascultă cu mult interes profesorul universitar. La un moment dat informațiile devin prea greu de procesat, intervenind oboseala sau chiar plictiseala. Dar, într-o clipă, se aprinde un ecran cu aceleași informații predate, dar transpuse într-un mod care captează atenția studentilor. Grafice, imagini, date din toata lumea, animații, toate la un loc înglobează același set de informații, care mai devreme a fost expus doar verbal.

Studenții sunt captivați de noul mod de expunere, încep să fie curioși și să pună numeroase întrebări care să le satisfacă curiozitatea. Se pare că au asimilat mult mai ușor informația dată, fară ca plictiseala să își facă simțită prezența.

Desigur, acesta nu este singurul mod în care tehnologia poate fi utilizată în mediul universitar. Cercetarea în acest mediu este extrem de importantă, este baza numeroaselor descoperiri și a aflării de informatii prețioase. Dacă ne gândim la secolul trecut, era extrem de dificil să studiezi organisme vii, să descoperi date, fără prea mare efort. S-a ajuns în ziua de astăzi să se cunoască informații despre un anumit organism până la nivel nano, folosind diverse metode cu ajutorul tehnologiei. Aparatura de ultimă generație, combinată cu muncă și inteligența utilizatorilor ei au condus la mari descoperiri care până acum câteva decenii păreau greu de atins. În contextul actual, este dificil să privim lucrurile în absența tehnologiei, pentru că aceasta a devenit un instrument de lucru indispensabil, un mod de viață, un concept care a luat amploare și va lua amploare cu fiecare an care va trece. Ca orice lucru, și acesta prezintă avantaje și dezavantaje, dar dacă este folosită cu mare responsabilitate, va aduce beneficii și va ajuta omenirea să evolueze către o nouă etapă a sa.

Mediul universitar este un mediul extrem de variat, fiecare specializare având necesitățile sale care pot fi îndeplinite cu ajutorul tehnologiei. Este o modalitate avantajoasă atât pentru cadrele didactice din învățământul universitar, cât și în avantajul studenților. Implicarea care se observă din partea ambelor părți este în continuă creștere, ceea ce ne face să credem că acest mediu beneficiază din plin de avantajele tehnologiei.

Un cadru bine stabilit, cu instrumentele potrivite și aflate la îndemână, cu atenția și implicarea tuturor părților care alcătuiesc acest ansamblu universitar, conduc spre o societate care se va bucura de foloasele aduse de îngemănarea mediului universitar cu tehnologia.

Big Data

Big Data

Revista

Tehnologiile informației ne ajută să ne conectăm la un întreg univers virtual – să deschidem o poartă virtuală care ne dă acces într-o lume virtuală. Singura problemă este faptul că suntem absorbiți cu totul de această lume – ne construim o identitate paralelă cu realitatea, poate congruentă, poate total diferită cu cea reală. De fapt, acesta-i și unul dintre păcatele tehnologiei de azi – necesită o cantitate mare de date care să ne personalizeze conținutul. Apar aici trei probleme majore: stocarea, indexarea datelor și, poate cea mai ardentă dintre toate, securitatea acestora. Dacă pentru primele dintre ele se caută soluții și apar inovații în domeniu, securitatea și caracterul privat al acestora ridică probleme de siguranță, etice sau chiar morale, în contextul atacurilor cibernetice tot mai dese și de amploare mai mare. Trecând, totuși, peste paranoia și teoriile consiprației legate de subiect, necesitatea colectării acestor date este una imediată – deși, în orice moment, acțiunile unor entități mai puțin bine-intenționate, poate neinteresate direct de valoarea datelor noastre personale, totuși, în scopul pe care și l-a propus, ne pot cointeresa direct.

Cum funcționează web-ul

Probabil ați observat că orice aplicație web care interacționează cu utilizatorii (și cam toate fac asta) necesită, fie cu voia noastră, fie fără să știm, furnizarea unor date personale. De multe ori, ați citit pe un colț de pagină web o notificare în legătură cu vestitele cookies. Dacă ați dat un search pe Internet pentru oricare cuvinte cheie, v-ați trezit la un moment dat confruntați cu o fereastră care vă anunța despre politica furnizării datelor personale către motorul de căutare, pentru care cel mai probabil v-ați dat acordul.

Problema cu datele personale nu este acordul în sine, ci ideea de a fi în temă cu modul în care acestea sunt folosite și chiar stocate – până la urmă, fac parte din noi și sunt lucruri care țin de bucătăria noastră internă și de viața intimă și personală. De asta, cei care ne colectează datele personale trebuie, de cele mai multe ori, să ne ceară acordul să le folosească. Și, de cele mai multe ori, o fac cu acordul nostru tacit.

Spre exemplificare, fiecare dintre noi am instalat, de voie, de nevoie, un anumit program și, cel mai probabil, am trecut ca furtuna peste procesul de instalare, inclusiv peste tainicul EULA (End User License Agreement – Acordul de Licență cu Utilizatorul), care este, de facto și de jure, un contract între creatorul/creatorii softului și utilizatorul (adică noi). Din punct de vedere juridic, este un contract perfect legitim și este chiar necesar – softul e practic un produs/serviciu intelectual, iar drepturile creatorilor trebuie să fie protejate cumva. Până la urmă, este o muncă asiduă a unor oameni și trebuie recunoscută inclusiv din punct de vedere juridic. Iar aplicațiile web, fiind parte din clasa globală a aplicațiilor software, folosesc același sistem de contractare, doar că, în acest caz, natura arhitecturii web potențează o nouă paradigmă, aceea a stocării și folosirii datelor (existentă și offline, doar că pe un plan secundar). Și, în cazul web-ului, datorită faptului că lucrurile sunt interconectate, componenta de păstrare a confidențialității datelor este mai pronunțată. La aceasta se referă, în mare, Big Data: o cantitate enormă de date și metadate care se strânge și se tot strânge și care trebuie stocată, ordonată și securizată.

Pe scurt, pe web se preiau date personale pe două căi: formularele web, partea vizibilă a Big Data, prin intermediul cărora se colectează informațiile pe care le introducem, și alte moduri de preluare (fișiere cookie, sesiuni, algoritmi pentru metadate etc.), care funcționează în back-end, dar asupra cărora ne-am dat acordul prin intermediul formularelor web. De-asta spunem că Internetul este gratuit ca și concept (și nu ne referim aici la infrastructură), însă folosirea instrumentelor acestuia implică încheierea unui acord între mai multe părți implicate în proces.

De la început trebuie să stabilim faptul că imposibilitatea colectării acestor date ar genera o altă față a web-ului față de cum o știm noi în acest moment, și nu l-am putea folosi strict din acest punct de vedere. Deci, o mare parte dintre datele pe care noi le furnizăm sunt necesare: fac o comandă pentru un telefon, proprietarul magazinului on-line trebuie să știe unde mi-l livrează; caut cea mai scurtă cale de a ajunge către cel mai apropiat restaurant, navigatorul trebuie să-mi știe locația curentă;  iar lista poate continua, în general, cu orice scenariu în care este nevoie de preluarea anumitor date fără de care faptele noastre pe web nu ar fi posibile.

Nu trebuie să știm mai multe

Lumea virtuală ne oferă o multitudine de posibilități. Practic, în lumea virtuală noi ne creăm avataruri a ceea ce suntem noi în realitate – instanțe ale eului nostru într-o lume congruentă cu realitatea, derivată prin origine din ea, cu care se intersectează prin natură, dar, paradoxal, paralelă prin modul de manifestare. Putem comunica cvasi-instantaneu, facem cumpărături în magazine electronice, citim presa virtuală. Aceste facilități vin cu necesitatea furnizării unor informații minimale, pentru ca aplicația să poată recunoaște următoarele vizite ale utilizatorului, ca să navigarea să fie mai intuitivă și experiența userului să fie mai aproape de dorințele acestuia. Practic, folosirea web-ului devine una particularizată, inclusiv reclamele care apar pe diverse site-uri pe care le accesăm fiind selectate pe baza indicilor care sunt determinați de acțiunile din trecutul nostru virtual. Astfel că fiecare click în spațiul virtual devine un generator de date personale care creionează cu tușe din ce în ce mai detaliate profilul nostru virtual.

Folosirea instrumentelor web și particularizarea navigării noastre pe web sunt plătite cu un risc potențial avansat: datele noastre, deși securizate de sisteme avansate de protecție, sunt supuse în orice moment fie atacurilor cibernetice, fie folosirii lor în alte scopuri decât cele pentru care au fost colectate. O altă problemă majoră care apare în acest context este aceea de păstrare a unui anumit nivel rezonabil de spațiu privat, lucru privit ca fiind extrem de necesar pentru evitarea unor situații defavorabile  utilizatorului uman, potențial distopice, și menținerea unui anumit control în ceea ce privește viața personală.

Problemele lor

Pentru cei care colectează datele, problema este alta: gestiunea atâtor petabytes de date și stocarea lor. Și să spunem că acestea sunt probleme relativ medii: greul vine atunci când e vorba de căutarea unei anumite înregistrări în aceste entități de stocare a datelor. Cantitățile mici de date nu pun probleme, căutarea este rapidă. Timpul de căutare și spațiul de stocare cresc exponențial odată ce datele se adună ca-ntr-o grămadă mare, câteodată mai ordonată, câteodată mai împrăștiată.

Soluții există sau sunt deja în curs de dezvoltare. Se folosesc deja o multitudine extrem de mare de tipuri de baze de date care se pliază pe componenta dorită de cel care strânge datele: rapiditate sau fiabilitate. Pe partea fizică, limita pe care am ajuns-o referitoare la dimensiunile nanometrice ale tranzistorilor s-a dezvoltat în realizarea unui nou tip de sisteme de calcul, și anume a supercomputerelor.

Web-ul între stealth și renume

Ceea ce ne interesează pe noi, ca utilizatori ai acestor tipuri de sisteme, este, de fapt, de a ne păstra un relativ echilibru între viața noastră personală și componenta virtuală a activităților noastre. Provocarea constă în a menține un nivel de securitate care să ne permită să folosim în siguranță aceste sisteme. Și-atunci, ce e de făcut?

Din partea noastră, lucrurile sunt destul de simple. Tot ceea ce se cere pentru a nu intra în belele pe web este o doză extrem de bine gândită de bun-simț. Practic, asta se traduce în distribuirea selectivă a datelor noastre personale, inclusiv a celor sensibile (cod numeric personal, date ale contului bancar etc.).  Cât privește datele pe care nu le acordăm explicit, dar ne sunt deduse printr-un accept al nostru, e bine să ne informăm la fața locului în ceea ce privește caracterul privat al acestor date și modul lor de folosire de către entitatea căreia îi cedăm acordul nostru pentru folosirea lor.

Precauția este cuvântul-cheie când vine vorba de Internet: mai bine gândesc de câteva ori înainte de a întreprinde o acțiune on-line pentru care avem urme de îndoială sau, mai grav, care ne par dubioase sau ne trezesc suspiciuni. Astfel că o procedură care folosește date sensibile trebuie dublată de o garanție a unui substrat fizic care stă la baza necesității folosirii acelor date. De asemenea, este indicată folosirea unor sisteme de protecție, precum un program de tip firewall sau de un sistem antivirus, care mai diminuează din pericolele cibernetice de pe web.

Din partea celor care ne colectează colectează, ceea ce așteptăm noi este responsabilitate. Iar această responsabilitate se traduce în investiții în securitatea datelor stocate și în folosirea lor în scopul în care au fost colectate. Până la urmă, folosirea Internetului este un acord comun și trebuie respectat de ambele părți.

În mod clar, vor exista urme de-ale noastre care persistă pe Internet și sunt colectate fără știința noastră. Nu trebuie însă să devenim paranoici – în majoritatea imensă a cazurilor, ele sunt folosite în scopul promovării produselor sau serviciilor (reclamele pe care le vedem pe web) sau în scopuri statistice.

Totul e să folosim Internetul, ca orice altă tehnologie, cu o anumită măsură, astfel încât să ne servească sarcinilor noastre de zi cu zi și nu să ne transforme în dependenți de tehnologie.

Îndrumătorul în pregătirea online

Revista

În procesul de învățare pentru atingerea obiectivelor pedagogice este necesară o instruire adecvată. Instructorul este cel care proiectează o acțiune bazată pe patru operații concrete: definirea obiectivelor pedagogice, stabilirea conținutului, aplicarea metodologiei, asigurarea evaluării activității didactice. În contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații a apărut o metodă didactică: instruirea asistată de calculator (IAC).

Instruirea asistată de calculator și e-learning se referă la folosirea tehnologiilor informatice și de comunicații, precum și a mediilor pentru distribuirea materialelor didactice și pentru îmbunătățirea proceselor de predare, învățare, asimilare a cunoștințelor și deprinderilor și de evaluare a elevilor.

Definire

Instruirea asistată de calculator și e-learning includ:

  • Cercetări asupra utilizării internetului (World Wide Web), a bibliotecilor electronice și a bazelor de date online;
  • Materiale pentru învățare interactivă (uneori multimedia), inclusiv simulări;
  • Activități didactice de grup (conferințe electronice, chat în timp real sau discuții prin poșta electronică);
  • Discipline sau discuții realizate folosind coferința video;
  • Administrarea online a disciplinelor.

Tehnologia de instruire îmbunătățește atât eficiența, cât și efectivitatea procesului de învățare.

Sarcinile îndrumătorului online

Îndrumătorul online este o figură nouă care conduce activitatea de pregătire online (Internet, intranet sau echivalentul lui într-o companie). Îndrumătorul este vehiculul principal în procesul de învățare.

Această activitate poartă nume diferite (învățământ de tip IAC, studiu electronic etc.) și se bazează pe un sistem tehnologic. Sistemul se compune dintr-un server (sau din servere conectate) în care sunt instalate programele ce asigură anumite servicii IAC (prin Internet sau intranet):

  • organizarea participanților;
  • disciplina oferă oportunitatea autonomiei studiului prin accesarea materialului disponibil (text, lecții, filme etc.) fără intervenția profesorului;
  • disciplina asigură asistența unui profesor IAC care poate interacționa cu participanții în clasa virtuală;
  • sistem de teste;
  • un sistem de teste e-mail de comunicare cu cadrele implicate în proces;
  • comunicare sincronă (cum ar fi camerele chat – comunicare sincronă de grup, de tip text, în care participanții fac schimb de mesaje utilizând tastatura);
  • comunicarea asincronă ce implică schimbul de mesaje între membrii unui grup sub forma unei conferințe virtuale (forum, grup de știri) sau trimiterea unor circulare (liste prin poșta electronică);
  • pagini Web conținând documente (biblioteci virtuale), legături cu site-uri importante, informații asupra activității didactice, răspunsuri la întrebările cele mai frecvente etc.;
  • controlul și atestarea pregătirii, prin urmărirea progresului fiecărui participant la teste (aceasta este funcția de urmărire).

Rolul și funcțiile îndrumătorului în IAC

Aceste sisteme la care se face referire prin expresia ,,platforme pentru învățământul de tip IAC” creează rețele sociale și tehnologice cunoscute sub numele ,,comunități virtuale de studiu” sau ,,campusuri virtuale”.

În câteva cazuri pregătirea online folosește un cadru fizic cunoscut ca ,,puncte de studiu” în care participanții pot să găsească echipamentul necesar (calculatoare, Internet, materiale didactice etc.) și, de asemenea, să întâlnească profesori și îndrumători.

Într-o comunitate de studiu, fie ea pur virtuală sau utilizatoare a unui punct de studiu, îndrumătorul joacă un rol esențial. Spre deosebire de pregătirea tradițională în clasă (care este centrată pe activitatea profesorului), îndrumătorul online poate fi singurul garant al procesului de învățare.

Principalele sarcini și aptitudini

Îndrumătorul este o figura complexă care îndeplinește multe roluri, cum ar fi :

-ghid de comunicare și interacțiune (spre deosebire de situațiile de la clasă, aceste activități nu sunt imediate);

-organizator al procesului de instruire ;

-facilitator în utilizarea tehnologiei.

Aceste trei roluri sunt puncte de referință pentru profesori, elevi și directori de programe.

Asemenea unui ghid de comunicare, îndrumătorul participă la activități didactice (lecții online, video conferințe etc.) prin facilitatea interacțiunii între profesori și participanți, iar aceasta este legată de realizarea contactelor, în mod special în interiorul comunității de participanți. Pentru asigurarea contactului îndrumătorului intervine în comunicarea grupului (chat, forum, e-mail), încearcă să promoveze comunicarea (prin stimularea și moderararea schimbului de mesaje) și asigură sistematic informația necesară, evidențiind site-uri, publicații, evenimente care ar putea interesa grupul.

În calitate de organizator al procesului, îndrumătorul conduce și monitorizează elevii. Aceasta implică transmiterea unor informații privind activitățiile, verificarea unităților didactice, folosind funcția de control și verificare oferită de platformă, completarea exercițiilor din programul de pregătire, achiziționarea datelor necesare pentru a evalua rezultatele, conducerea organizațiilor interne asupra informațiilor Web care pot fi accesate de oricine (FAQ-uri, biblioteci virtuale, linkuri etc.).

În calitate de facilitator în utilizarea tehnologiei, trebuie să asigure asistență tehnică în ceea ce privește : informațiile de bază despre utilizarea calculatoarelor, programele de aplicații (video, pagini electronice etc.) programele de acces la Internet (browser, e-mail etc.) și pentru funcțiile oferite de platformă. În acest fel îndrumătorul este un liant între participanți și profesori (câteodată și în raport cu personalul tehnic).

Competențe

Îndrumătorul pentru pregătirea online trebuie să aibă următoarele competențe: spirit didactic, comunicativ, să cunoască tehnologia, dar să aibă un nivel înalt de educație.

La nivel didactic, el  ar trebui să cunoască fundamentele psihologiei  învățării, care se aplică în organizarea tradițională a clasei (care să poată fi transferate clasei virtuale).

Trebuie să fie familiari cu noile metode de pregătire (studiu individual, utilizarea TIC în învățare). Este foarte important ca îndrumătorul să poată aplica instrumentele de evaluare a activităților de pregătire (studiu și notare).

În ceea ce privește comunicarea, trebuie să asimileze fundamentele  comunicării interpersonale și ale dinamici de grup, în scopul aplicării lor în cazul interacțiunilor online (în mod special în cazul grupurilor: forumuri, chat etc.). El trebuie să înțeleagă exact regulile și comportamentul impus, atât implicit, cât și explicit.

Prof. Crina-Daniela Țârcomnicu