M-am gândit să-mi fac niște șuvițe albastre. Neon. M-ar prinde? Mi-ar sta bine? Ce spuneți, aș fi… unic? E acesta un semn de unicitate?
Nup. Unicitatea nu rezidă din faptul de a pune cercei în unghii sau a face un tatuaj pe degetul mic de la piciorul stâng. Nu rezultă nici din șuvițele mele albastre neon. Nici din faptul că dețin 10.000 doctorate la Oxford și le dețin pentru mine, dar nici k nu shtyu s-a citesc shy sa scrioo, și, totuși, sunt cel mai fortză din kartier. V-ați gândit că suntem unici prin faptul că ne luăm un tricou mai șui, purtăm niște ghete mai retro sau o freză mai ciudată? Nup, n-ați ghicit nici acum. Nu sunt unic prin a avea, ci prin a fi.
Să fii unic e în firea lucrurilor.
Diferența pornește în primul rând din natură. Formarea genomului din ADN, cu cele 4 baze ale sale, a dus la crearea a milioane de mii de miliarde de combinații unice. Asta e și ceea ce ne spune calculul probabilităților: aranjamentul celor 4 baze azotate se poate face diferit în spirala de ADN, apoi în nucleozomi, cromatine și cromozomi.
Diferența se translatează apoi caracterului. Suntem unici prin amalgamul trăsăturilor, prin efervescența emoțiilor, în însăși taina personalității. Unora ne place liniștea, alții trăiesc la maximum vacarmul. Unii sunt mentori, deci formează idei și reacții, alții sunt privesc mulțimea din zona lor de confort. Suntem unici prin noi înșine și prin felul frumos în care ne purtăm cu cei de lângă noi. Suntem unici, dar unicitatea noastră nu înseamnă singurătate.
Pentru că, în unicitatea noastră, suntem complementari.
Ca specie umană, nu putem trăi decât în comuniune. Ne unim prin mecanismele unui limbaj. Ne călăuzește același ideal. Avem o cultură comună. Împărtășim aceleași valori. Creăm împreună frumosul sau, după caz, utilul. Suntem uniți prin intensitatea sentimentului de iubire, fie alăturați în același spațiu, fie atrași în jurul unui spirit tainic de comuniune.
Poate că tocmai diferențele dintre noi sunt cele care ne atrag. Poate că răspunsurile la dilemele noastre le regăsim tocmai în aceste relații. Poate că simțim, în fluxul neîntrerupt al acestor relații, emoții și sentimente care ne inspiră sau care ne dau speranță.
M-am gândit mai bine. Și nu mai îmi fac șuvițe albastru neon. E bine și-așa.
Pentru că diversitatea ne unește și comuniunea ne face unici. Așa-i?
Nicolae Bold
